DanCalancea

BASCHET PENTRU JUNIORI

ANTRENAREA JUCATORILOR DE 15-18 ANI

Jose Maria Buceta

László Killik

8.1. :     Evaluarea resurselor individuale

8.2. :     Perfecţionarea acţiunilor de bază individuale

  • acţiunile tehnico-tactice individuale fără minge
  • recuperarea ofensivă
  • mişcările de bază ale pivotului

8.3. :     Imbunătăţirea alegerii deciziei tactice colective

  • criterii pentru luarea deciziilor tactice
  • cateva exemple

8.4. :     Construirea jocului de echipă

  • conceptele apărării de echipă
  • apărarea zonă
  • apărarea presingului
  • strategia apărării pentru avansaţi
  • contraatac şi tranziţie
  • atacul om la om
  • atac de zonă
  • atacul presingului
  • alte aspecte ale jocului colectiv

8.1. EVALUAREA RESURSELOR INDIVIDUALE

Cand jucatorii ating varsta de 15 ani, ei au deja experienta in baschet, dar exista diferente individuale pregnante intre jucatori. Unii stapanesc mai bine fundamentele de cat altii, unii au o capacitate fizica mai buna decat ceilalti etc. Antrenorii care lucreaza cu jucatorii de 15-18 ani trebuie sa inteleaga aceste diferente, evaluand resursele particulare si lipsurile fiecarui jucator (punctele lor forte si slabiciunile) pentru a decide obiectivele si continutul antrenamentului.

Asa cum am vazut in capitolele precedente si la copii de 13-14 ani, antrenamentul trebuie sa fie mai global si uniformizat pentru toti jucatorii. Totusi la 15-18 ani, antrenamentul trebuie sa fie mai analitic si individualizat. La acest nivel al dezvoltarii jucatorilor este important sa evidentiati nevoile lor individuale pentru a le largi resursele si a fi siguri ca antrenamentul va ajuta fiecare jucator sa se dezvolte corect.

Antrenorii trebuie sa fie constienti ca pregatirea fizica este un important aspect al antrenamentului cu acesti jucatori. Cu cei de 15-16 ani este important sa-i pregatim pentru confruntarea progresiva cu inaltele sarcini ale pregatirii fizice. Astfel, jucatorii de 17-18 ani vor fi capabili sa se adapteze unor antrenamente mai sofisticate, scazand totodata riscul accidentarilor care se pot produce cand cerintele antrenamentului depasesc capacitatea jucatorilor.

De obicei, rezistenta, forta si viteza, sunt aspectele cheie luate in considerare, dar antrenorii trebuie de asemenea, sa nu neglijeze flexibilitatea(mobilitatea, supletea) si coordonarea. O greseala frecventa este subestimarea importantei flexibilitatiisi coordonarii; multi jucatori limiteaza progresul lor datorita deficientelor acestor aspecte. Lipsurile fizice individuale trebuie evaluate; apoi cu ajutorul specialistilor din domeniu, antrenorii trebuie sa aloce o parte din antrenament pentru dezvoltarea acestor aspecte fizice.

De asemenea, lipsurile tehnicii individuale trebuie evaluate, astfel ca antrenorul sa stie cat de bine stapanesc jucatorii fundamentele si ce au ei nevoie sa perfectioneze.

Exemplu: antrenorul poate evalua tehnica aruncarii jucatorilor in profunzime, apoi va programa un antrenament analitic pentru remedierea deficientelor individuale. In tabelul 23 vedeti o modalitate simpla care poate ajuta antrenorul sa evalueze tehnica jucatorilor.

ASPECTE  DE LUAT
IN CONSIDERARE
OBSERVAŢII

I
N
A
I
N
T
E

D
E

A
R
U
N
C
A
R
E

TĂLPILE

PICIOARELE

TRUNCHIUL SUPERIOR

CAPUL

POZIŢIA MINGII

MÂNA ŞI BRAŢUL
DE SPRIJIN

BRAŢUL CARE ARUNCĂ

PALMA CARE
ŢINE  MINGEA

I
N

T
I
M
P
U
L

Ş
I

D
U
P
Ă

A
R
U
N
C
A
R
E

 

MIŞCAREA
ARUNCĂRII

BRAŢUL CARE ARUNCĂ MINGEA

PALMA IMEDIAT DUPĂ ARUNCARE

TRAICTORI
MINGII

ROTAREA MINGII IN ARUNCARE

POZIŢIA CORPULUI DUPĂ ARUNCARE

Tabel nr. 23

8.2.PERFECŢIONAREA ACŢIUNILOR DE BAZĂ INDIVIDUALE

Pe langa lucrul analitic individualizat pentru perfectionarea paselor, driblingului, aruncarilor, antrenorii trebuie sa tina cont si de celelalte elemente tehnice fundamentale carora de obicei li s-a acordat mai putina importanta in anii precedenti: deplasarea fara minge, recuperarea ofensiva, actiunile pivotului etc.

a. Actiunile tehnico-tactice individuale fara minge

In atac, numai un jucator are posesia mingii, in timp ce ceilalti patru trebuie sa joace fara minge. De aceea, deplasarea fara minge este o parte esentiala a jocului. Antrenorii trebuie sa accentueze permanent importanta acestui aspect al jocului si trebuie sa prevada in planul de pregatire timpul necesar pentru perfectionarea lui.

 Atacantii fara minge se pot deplasa cu unul din urmatoarele scopuri:

  • Pentru a favoriza coechipierul cu minge sa joace 1x1, miscandu-se departe de minge, luand cu el propriul aparator. Diagrama 1.
  • Pentru a deschide un culoar de pasare, pentru a primi mingea de la coechipier. Diagrama 2.
  • Pentru a se elibera de aparator ca sa primeasca mingea si a arunca, uneori beneficiind de blocajele coechipierilor. (demarcaj cu ajutorul coechipierilor). Diagrama 3.
  • Pentru a aseza blocaje la coechipierii cu minge sau fara. Diagrama 4.
  • Pentru a merge sa recupereze ofensiv. Diagrama 5

Aspectele cheie ale unei miscari efectuate fara minge sunt: pozitia corecta si echilibrata a corpului, fente convingatoare, bun joc de picioare, viteza propice, alergarea (deplasarea) adecvata si opririle eficiente. Antrenorii trebuie sa evalueze individual jucatorii in toate aceste aspecte si sa-i ajute sa remedieze deficientele.

a.1. Pozitia corpului

In baschet, pozitia fundamentala permite jucatorilor executii eficiente. Nu este o pozitie naturala a corpului si de aceea, jucatorii trebuie invatati sa o execute insistand asupra urmatoarelor detalii:

  • picioarele departate putin mai mult decat latimea umerilor, talpile paralele.
  • genunchii si soldurile usor flexate, mentinand jos centrul de greutate.
  • capul sus, sa vada permanent mingea si cosul (sa nu priveasca in jos).
  • trunchiul (drept) usor inclinat.
  • greutatea egal repartizata pe ambele picioare, nu pe calcaie, echilibru.
  • mainile gata sa primeasca mingea, cu bratele tinute aproape de piept

O pozitie corecta este importanta inainte de miscare deoarece favorizeaza actiuni mai rapide, iar in timpul miscarii permite atat primirea mingii intr-o pozitie care favorizeaza aruncarea, pasa sau depasirea, dar si o oprire eficienta pentru a fixa un blocaj, sau pentru a castiga primul plan pentru o recuperare ofensiva.

Cu privire la pozitia fundamentala, jucatorii trebuie sa invete sa diferentieze cand ei trebuie sa fie complet cu fata la minge si cand trebuie sa fie cu fata (pieptul) spre cos, dar cu capul intors sa vada mingea gata sa o primeasca.

Antrenorul trebuie sa observe executiile jucatorilor si sa-i corecteze daca este necesar.

a.2. Echilibru corpului

Se realizeaza in pozitia fundamentala. Jucatorii trebuie sa invete sa schimbe gradul de flexare al picioarelor, greutatea lor de pe un picior pe celalalt si inclinarea trunchiului pentru a executa eficient miscarile fara minge.

De exemplu: jucătorul poate flexa unul din picioare mai mult decat celălalt, ducand greutatea lui pe acest picior şi să incline trunchiul in acea direcţie, astfel el va fi capabil să fenteze, deplasand apărătorul spre acea direcţie, inainte ca el să schimbe direcţia spre partea opusă.

a.3. Fentele

Fenta convingatoare determina aparatorul sa-i dea atentie si sa reactioneze intr-un mod care va favoriza scopul actiunii viitoare a celui care fenteaza.

De exemplu: un jucator care doreste sa profite de blocajul unui coechipier, poate fenta miscandu-se spre partea opusa blocajului provocand reactia spre acea directie a aparatorului; apoi el se va misca spre blocaj cu o sansa mai mare sa-si atinga scopul.

Fentarea este un mijloc important pentru a distrage atentia aparatorului si de a-l face sa reactioneze contrar intentiei urmarite de cel care fenteaza.

Folosirea corecta a echilibrului corporal si a gesturilor, ca si schimbarea vitezei sunt elemente esentiale ale unei fente eficiente.

  • Astfel, in prima faza este important ca cel care fenteaza sa foloseasca accentuarea flexiei picioarelor, ducerea greutatii pe un picior, inclinarea trunchiului, miscari ale capului, bratelor, mainilor si chiar expresiei faciale, pentru a convinge aparatorul de ceva care de fapt este contrar cu ceea ce el doreste sa faca.
  • In faza a doua, odata ce aparatorul a reactionat la fenta, schimbarea vitezei va fi foarte importanta, astfel ca jucatorul trebuie executa actiunea urmatoare cat mai rapid si exploziv.

a.4. Jocul de picioare

Importanta acestuia este evidenta. Daca jucatorul incruciseaza picioarele sau daca nu pivoteaza corect, ei nu vor fi capabili sa se miste repede si eficient. Desi acest aspect poate fi perfectionat bine la aceasta varsta, antrenorii trebuie sa fie in alerta, ajutand jucatorii sa remedieze deficientele.

Jocul de picioare include de asemenea folosirea paselor mai scurte sau mai lungi si combinarea lor pentru a invinge aparatorul.

De exemplu: un jucator poate folosi pasi mai scurti in timp ce se deplaseaza spre spatiul de 3” si va folosi un pas lung odata cu pivotarea si schimbarea directiei si cresterea vitezei pentru a se demarca si primi mingea.

Lucrul picioarelor este esential pentru schimbarea directiei una din cele mai importante miscari fara minge.

a.5. Viteza

Miscarile fara minge reclama o variatie permanenta a vitezei, uneori necesitand o viteza usoara, alteori maximum de viteza (fente, schimbare de directie, patrunderi, contraatac etc.).

Corecta schimbare a vitezei de deplasare este principala calitate a jucatorilor de valoare. Pentru a perfectiona schimbarea vitezei nu este suficient ca antrenorul ocazional sa strige la jucatori “schimba viteza”, “tu trebuie sa schimbi viteza” etc.; jucatorii trebuie sa lucreze specific pentru acest aspect, folosind exercitii care sa le permita sa compare propriile lor senzatii cand executa actiunile cu diferite grade de viteza.

Aceasta va creste constiinta jucatorilor cu privire la propria viteza, fiind primul pas pentru controlarea acestui aspect.

De exemplu: folosind aceeasi miscare din diagrama de mai sus, jucatorul trebuie sa foloseasca trei genuri de viteza: mediu, joasa si inalta; antrenorul trebuie sa indice viteza ceruta pentru fiecare parte  a executiei, apropierea de spatiu de 3”, fenta si patrundere spre minge foarte rapida exploziva (formula joasa-inalta).

La inceput este recomandabil sa tii viteza uneia din parti constanta (prima parte a schimbarii de directie si apropierea de 3”). Mai tarziu antrenorul poate folosi si alte combinatii (j - j, j - m, j - i, m - j).

Urmand aceasta metoda, jucatorii vor invata sa diferentieze nivelurile de viteza si astfel sa controleze ariatia de viteza.

a.6. Alergarea

Unii jucatori trebuie sa-si imbunatateasca tehnica precara de alergare. (va fi prioritatea pregatirii fizice).

De asemenea, multi jucatori tineri trebuie invatati cum sa alerge cand ei se deplaseaza pe teren fara minge. Trei greseli sunt frecvente: pierderea din vedere a mingii, alergarea laterala si deplasarea pe directii gresite.

  • Jucatorii trebuie invatati sa alerge intorcand capul pentru a vedea permanent mingea
  • Jucatorul trebuie sa invete cand este avantajos sa foloseasca alergarea laterala si cand nu. (intr-o patrundere in zona de 3" este recomandabila alergarea laterala deoarece previne interceptarea mingii de catre aparatorul din spate).
  • Jucatorii trebuie invatati si sa se deplaseze pe culoarele corecte atat in contraatac, dar si cand foloseste un blocaj si trebuie sa treaca sters pe langa blocaj.

a.7. Schimbarea de directie

Aceasta actiune tehnico-tactica individuala este dificila si reclama picioare puternice, un inalt grad de coordonare, un bun echilibru si un joc corect de picioare.

Exista doua tehnici de schimbare a directiei: frontal si cu spatele.

Schimbarea de directie cu fata poate fi executata cu sau fara pivotare:

  • piciorul departat fata de noua directie este cel care va fi folosit pentru ultimul pas in directia de deplasare curenta, primul pas in noua directie; aceasta se va realiza pivotand cu celalalt picior (cel apropiat fata de noua directie)
  • ultimul pas din directia curenta poate fi mai scurt;genunchiul trebuie sa fie indoit, greutatea dusa pe el si va impinge puternic in podea; fentarea folosind inclinarea trunchiului spre acea parte si miscarea capului poate fi folosita pentru a intari aceasta miscare;
  • primul pas in noua directie reclama o pivotare rapida, schimband greutatea corpului pe celalalt picior, folosind o pasire lunga (dar totusi nu asa de lung ca sa incetineasca miscarea) si schimband viteza (de la joasa la inalta "j - i").

Schimbarea de directie frontala fara pivotare – ultima pasire in directia curenta trebuie executata cu piciorul departat de noua directie, dar prima pasire in noua directie trebuie executata cu celalalt picior, cel apropiat de noua directie.

  • in acest caz, cand jucatorul duce greutatea pe piciorul care face ultima pasire inainte de schimbarea directiei, el are celalalt picior liber sa se miste spre partea cealalta cu o pasire puternica si lunga. Schimbarea greutatii corpului si schimbarea vitezei sunt de asemenea, parti ale miscarii.

Schimbarea de directie cu spatele este similara:

  • ultima pasire in directia curenta va fi executata cu piciorul apropiat de noua directie; apoi jucatorul pivoteaza defensiv cu acest picior si schimba directia, schimband greutatea si viteza;
  • o greseala frecventa este sa intorci corpul inspre noua directie in timp ce executi ultima pasire; jucatorul trebuie sa foloseasca ultima pasire pentru a accentua acea directie, astfel ca aparatorul va reactiona spre acea directie si va fi surprins cand atacantul va schimba directia.

Alte greseli frecvente in procesul de invatare a schimbarii de directie sunt urmatoarele:

  • alergarea care precede schimbarea poate fi neadecvata deoarece in loc de o alergare normala, jucatorul are tendinta sa scurteze pasii finali. Jucatorul trebuie sa alerge normal si sa scurteze numai ultima pasire;
  • jucatorul pierde echilibru deoarece tine centrul de greutate prea sus (el trebuie sa indoaie genunchii);
  • miscarea este facuta ca o curba si nu ca un unghi (jucatorul trebuie sa descrie un unghi schimband greutatea corpului si executand o prima pasire exploziva in noua directie).

a.8. Opririle

Dupa deplasare, oprirea este un factor important pentru primirea mingii intr-o buna pozitie pentru aruncare, pasa, depasire sau pentru a fixa un blocaj pentru un coechipier.

Pentru a se opri jucatorii pot folosi oprirea intr-un timp sau oprirea in doi timpi. In primul caz ambele picioare ating solul in acelasi timp, iar in al doilea caz un picior va atinge solul primul si apoi celalalt. In ambele cazuri cel mai important lucru este sa mentii echilibrul corpului intr-o corecta pozitie fundamentala.

Greseli frecvente: pierderea echilibrului (deoarece nu fixeaza suficient picioarele cand se opresc), repartitia incorecta a greutatii corpului, nu departeaza picioarele pentru a avea o pozitie fundamentala corecta.

  • Daca jucatorii folosesc o oprire intr-un timp, greutatea corpului trebuie sa fie distribuita egal pe cele doua picioare, iar daca utilizeaza oprirea in doi timpi, greutatea trebuie repartizata la inceput pe primul picior de contact si apoi pe celalalt picior cand atinge solul. In ambele cazuri, oprirea trebuie facuta cu genunchii bine indoiti.
  • De asemenea, distanta dintre picioare trebuie sa fie un pic mai mare decat latimea umerilor, cu ambele talpi paralele, mentinand echilibrat pozitia de baza; jucatorii trebuie sa evite ca talpile sa fie plasate prea aproape sau prea departe una de alta.

a.9. Prinderea mingii din deplasare

O oprire buna este esentiala pentru prinderea mingii in conditii bune pentru a arunca, pasa sau depasi in dribling.

  • Cand foloseste o oprire intr-un timp, jucatorul trebuie sa se opreasca cu ambele picioare in acelasi timp numai cand ei primesc mingea.
  • Cand utilizeaza oprirea in doi timpi, jucatorul trebuie sa puna primul picior al opririi numai cand primeste mingea si apoi pe al doilea. Ca regula generala, cand folosesti oprirea in doi timpi, primul pas va fi cu piciorul mai apropiat de minge, in special cand jucatorul doreste sa se intoarca cu fata la cos. Indiferent de modalitatea de oprire, jucatorul trebuie sa se intoarca cu fata spre cos dupa oprire, in afara de cazul cand joaca cu spatele la cos.

De aceea, in general, o oprire intr-un timp poate fi mai indicata decat o oprire in doi timpi numai daca jucatorul este capabil sa se intoarca cu fata spre cos. Astfel, sa te opresti cu fata la minge si apoi sa pivotezi cu fata la cos, ar putea fi prea lent.

Astfel, cand un jucator are nevoie sa se intoarca catre cos, oprirea in doi timpi este preferabila. In acest caz, jucatorul, pe primirea mingii executa prima pasire cu piciorul mai apropiat de minge, indoind genunchiul pentru a castiga echilibru si va fi capabil sa pivoteze cu fata spre cos; astfel, a doua pasire va fi plasata la sfarsitul intoarcerii si jucatorul va fi deja cu fata spre cos, cu corpul gata sa arunce, paseze sau dribleze.

Alt factor important este "timing"-ul. Jucatorii trebuie sa inteleaga ca un bun "timing" este mai important decat maximum de viteza. "Timing"-ul corect da coechipierului cu minge posibilitatea sa paseze la timpul oportun si in locul corect. Multi tineri au nevoie sa lucreze specific pentru acest factor. Antrenorul trebuie sa evalueze abilitatea si tehnica jucatorilor de a primi mingea cand se opresc (prindere - oprire). Probabil ei au obisnuinta de a se opri intr-un mod specific (1T, sau 2T dar plasand acelasi picior pe prima pasire) si aceasta miscare automatizata va fi greu de schimbat.

De exemplu: un jucator de 16 ani, foloseste totdeauna oprirea in doi timpi cu prima pasire cu piciorul stang. Asta este eficienta cand primeste mingea din stanga lui, dar nu la fel de eficient cand primeste mingea din dreapta. La aceasta varsta el este capabil sa controleze aceasta deficienta si executiile lui sunt bune. Totusi ce se va intampla peste cativa ani cand va intalni aparatori experimentati ? Va fi el capabil sa arunce cand va primi mingea din dreapta lui ? Mai mult ca sigur ca nu, deoarece el nu va avea o tehnica corecta pentru a se opri, primi mingea si a arunca rapid.

Antrenorii jucatorilor de 15-16 ani trebuie sa chibzuiasca cu grija asupra consecintelor pe termen lung al deciziilor lor de a mentine sau a incerca sa schimbe tehnica jucatorilor. De multe ori ei iau in considerare rezolvarile pe termen scurt, fara sa incerce sa schimbe deprinderile gresite care azi pot fi eficiente, dar in viitor vor limita posibilitatile jucatorilor.

a.10. Blocajul

Pentru a fixa un blocaj eficient, punctele cheie sunt: o oprire buna, mentinerea unei pozitii fundamentale echilibrate, protejarea pieptului cu bratele si nemiscarea.

Exista doua modalitati de a fixa un blocaj:

  • Deplasandu-te catre aparator si fixarea blocajului;
  • Luand pozitia de blocaj intr-o anumita arie si lasi coechipierul, beneficiarul blocajului sa-i conduca aparatorul in blocaj.

In ambele cazuri, la juniorii de 15-18 ani, greselile frecvente sunt urmatoarele:

  • asezarea blocajului intr-un spatiu gresit. Jucatorii trebuie sa inteleaga unde este spatiul corect pentru a fixa blocajul. Daca se deplaseaza spre aparator pentru a fixa un blocaj lateral, trebuie sa se aseze astfel ca umarul aparatorului sa fie perpendicular pe mijlocul pieptului lui, iar piciorul aparatorului sa fie intre picioarele celui care blocheaza.
  • asezarea intr-o pozitie deficitaracu un echilibru precar: pozitia incorecta a picioarelor (prea apropiate), centrul de greutate prea inalt (genunchii nu sunt indoiti destul). Este important sa corectam aceste aspecte pentru a putea executa blocaje bune.
  • impingerea aparatorului (uneori datorita dezechilibrarii) in loc sa-l lasam pe el sa provoace contactul fizic. Juniorii trebuie sa inteleaga ca rolul celui care blocheaza este numai sa stabileasca o pozitie puternica care sa blocheze miscarea aparatorului, contactul fizic fiind provocat de aparatorul in miscare.
  • blocaj miscat care provoaca contact - unii jucatori care fixeaza blocajul si vad ca aparatorul il evita peste, schimba pozitia si provoaca contactul cu aparatorul ( misca picioarele, umerii, soldurile, bratele pentru a opri aparatorul) si fac greseala personala.
  • evita contactul - unii jucatori blocheaza "cu ochii inchisi" ingustand latimea corpului, sau miscandu-se usor pentru a evita contactul cu aparatorul.

a.11. Decizia de a executa fundamentele

De multe ori cauza unor executii deficitare a actiunilor fundamentale nu este calitatea executiei, ci lipsa deciziei cu privire la executie.

Astfel, problema unui jucator care nu aseaza blocaje, poate sa nu fie tehnica precara, ci o lipsa de hotarare. Aceasta problema este comuna tuturor actiunilor din baschet, care de obicei, au o recunoastere sociala mai mica (blocaje, blocaj defensiv, ajutor in aparare, repliere). De aceea, pe langa evaluarea si corectarea deficientelor tehnice, antrenorul trebuie sa ia in considerare si cresterea motivatiei pentru executia corecta a fundamentelor fara minge. Pentru aceasta antrenorul trebuie sa foloseasca strategiile prezentate in capitolul 4.

De exemplu: jucatoarele unei echipe de 15-16 ani, exerseaza tehnica schimbarii vitezei si o fac foarte bine; acum antrenorul doreste sa creasca hotararea pentru schimbarea vitezei; el explica jucatoarelor situatiile concrete in care ele trebuie sa schimbe viteza, si apoi el organizeaza un exercitiu 3x3 pentru a exersa aceasta decizie.

3x3 la un cos cu 20" posesia mingii cel putin 10 minute. Scopul exercitiului este sa schimbi viteza in situatiile prezentate. De fiecare data cand o jucatoare schimba viteza in acele situatii, echipa ei primeste un punct. Dupa 10', echipa cu cele mai multe puncte va fi castigatoare si va beneficia de 3' de odihna, in schimb ce invinsele fac o serie de miscari specifice pentru schimbarea vitezei.

Folosind exercitii de felul acesta, antrenorul poate influenta deciziile jucatorilor lor, dezvoltand deprinderea de a lua deciziile corecte, mai ales pentru actiunile ofensive fara minge.

Antrenorul trebuie sa faca diferenta dintre decizie si executie. Adesea antrenorii gresesc urmarind doar executia tehnica si nu folosesc exercitiile  care sa dezvolte si deprinderea de a lua decizii.

Exerciţiu practic:
  • In timpul unui joc de baschet alegeţi doi jucători de 15-18 ani pentru ai observa şi inregistra de cate ori ei schimbă viteza pentru a primi mingea cand sunt in atac.

Recuperare ofensiva

De multe ori jucatorii trebuie incurajati sa se duca sa recupereze mingea in atac si aparare. Totusi multi jucatori, chiar jucatorii inalti nu-si dezvolta aceasta abilitate de a recupera, datorita lucrului specific pentru acest aspect:

Intensitatea de a recupera – recuperarea ofensiva reclama ca jucatorii "sa fie acolo", adica sa fie intr-o pozitie unde pot lupta pentru prinderea mingii. Multi jucatori chiar nu se deplaseaza pentru a fi acolo, si astfel ei pierd sansa sa recupereze. Primul lucru pentru acesti jucatori este sa exerseze pentru decizia de a merge sa recupereze, luand o pozitie favorabila, si sa-i rasplatim daca o iau, indiferent daca vor prinde mingea sau nu.

De exemplu: Boris este un jucator inalt de 16 ani care joaca centru, dar nu se duce sa recupereze aruncarile partenerilor. Antrenorul va organiza in antrenament jocuri de 3x3, 4x4, 5x5 din care Boris va avea ca sarcina individuala sa intre in careul de 3" pentru a recupera. De fiecare data cand o va face va primi un punct, indiferent daca recupereaza mingea sau nu. Pentru  fiecare exercitiu el trebuie sa realizeze un numar de puncte prestabilit. Daca reuseste va primi un timp de odihna intre exercitii, daca nu va lucra suplimentar pentru recuperare individual. Astfel, atentia lui Boris va fi focalizata pe decizia de a merge sa recupereze, si acest comportament va deveni deprindere.

Anticiparea – este important sa inveti jucatorii sa anticipeze. De fapt multi jucatori tineri merg sa recupereze, dar ajung tarziu deoarece nu anticipeaza aruncarea coechipierilor. Astfel, este important ca jucatorii trebuie sa invete sa anticipeze aruncarea coechipierilor, astfel ca ei sa se deplaseze pentru recuperare chiar inainte ca aruncarea sa fie executata.

Pentru a dezvolta aceasta deprindere, antrenorul trebuie sa considere recuperarea ofensiva ca o parte a multor exercitii din antrenament, ca jucatorii sa invete cand merg la recuperare.

De exemplu: antrenorul organizeaza un exercitiu 4x4 pentru a exersa blocajul. De obicei el se va concentra asupra blocajului si aruncarilor din blocaj, si va schimba rolurile echipelor imediat dupa aruncare. Totusi daca el nu neglijeaza recuperarea, va lasa jocul sa continue pana ce se inscrie sau apararea castiga mingea, permitand jucatorilor sa anticipeze cand coechipierii arunca si sa se lupte pentru recuperarea mingii.

In plus, ester crucial este ca antrenorul sa-i invete pe jucatori semnale care sa indice jucatorilor startul ("mergi acum"). Cand aceste semnale sunt clare, antrenorul poate fixa scopul deplasarii pentru recuperare, exact cand semnalul apare, nici prea curand, nici prea tarziu, inregistrand comportamentul lor in antrenamente si jocuri.

De exemplu: in continuarea exercitiilor cu Boris, el va primi un punct numai cand merge la recuperare exact cand semnalele apar (cand anticipeaza aruncarea si merge la recuperare chiar inainte ca aruncarea sa fie executata.

Antrenorul trebuie sa includa recuperarea ofensiva in cadrul deplasarilor combinatiilor de atac si sa nu o considere un apendice. Aceasta inseamna ca combinatia ofensiva nu se termina cu aruncarea, ci cu ocuparea pozitiilor propice pentru recuperare, de catre jucatorii desemnati.

De exemplu: un antrenor deseneaza o combinatie ca in Diagrama 12, ignorand recuperarea ofensiva. Aceasta combinatie poate fi desenata ca in Diagrama 13, incluzand deplasarile jucatorilor pentru a merge la recuperare. Aceasta diagrama favorizeaza o mai buna atitudine fata de recuperare, ajuta jucatorii sa invete semnalele pentru anticipare si permite organizarea pozitiilor de recuperare pentru fiecare jucator.

De exemplu: un antrenor deseneaza o combinatie ca in Diagrama 12, ignorand recuperarea ofensiva. Aceasta combinatie poate fi desenata ca in Diagrama 13, incluzand deplasarile jucatorilor pentru a merge la recuperare. Aceasta diagrama favorizeaza o mai buna atitudine fata de recuperare, ajuta jucatorii sa invete semnalele pentru anticipare si permite organizarea pozitiilor de recuperare pentru fiecare jucator.

Cand merg in interior pentru recuperare, jucatorii trebuie sa fenteze spre o parte si sa se deplaseze spre cealalta parte pentru a scapa de cel mai apropiat aparator si a obtine cel mai bun culoar spre directia de recuperare.

Ocuparea pozitiei de recuperare – (lupta pentru prim plan) – pe langa anticiparea aruncarii, foarte important este ca jucatorii sa mearga spre o pozitie corecta de recuperare si sa ajunga acolo inaintea aparatorului. Ei trebuie sa respecte trei reguli:

  • nu trebuie sa ocupe pozitii sub cos
  • o aruncare de pe o parte ratata, ricoseaza de cele mai multe ori pe partea opusa
  • aruncarile de la mare distanta ricoseaza mai departe decat cele de aproape

Jucatorii trebuie in special alertati cand aparatorii lor merg sa ajute; aceasta este o ocazie foarte buna sa anticipeze si sa ocupe o pozitie pentru recuperare.

Ei trebuie sa invete sa vada pozitiile libere pe care ei le pot atinge in functie de pozitionarea aparatorilor. Asa, cat mai curand cand incep miscarea trebuie sa caute aceste pozitii decat sa priveasca traiectoria mingii.

Cand jucatorul anticipeaza si ajunge in aria propice recuperarii el va fi intr-o buna situatie de recuperare, dar va trebuie sa continue lupta cu aparatorul pentru mentinerea primului plan; el va mentine un contact puternic cu aparatorul, mentinand un bun echilibru, indoind genunchii si folosind adecvat, spatele, umerii si coatele.

Rezumand, jucatorul trebuie sa se miste spre cos anticipand aruncarea coechipierului, apoi in loc sa urmareasca traiectoria mingii el trebuie sa caute ariile libere si aparatorul cel mai apropiat pentru a fi sigur ca va castiga pozitia, apoi va fi gata sa caute mingea, sa sara si sa o prinda.

O greseala comuna jucatorilor care merg la recuperare, este sa ridice capul pentru a privi la aruncare, in loc sa foloseasca acest timp pentru a cauta o arie favorabila recuperarii. Multi jucatori merg si recupereaza ignorand aceste aspecte, iar recuperarile lor vor fi intamplatoare. Desigur ei vor face mai multe recuperari daca vor dezvolta aceste aspecte.

Saritura, prinderea mingii si aruncarea

Urmatoarele aspecte sunt importante:

  • jucatorii trebuie sa fie intr-o pozitie echilibrata inaintea sariturii, apoi sare cat mai sus cu bratele sus pentru a prinde mingea sau a o voleibola
  • "timing" este crucial; jucatorii trebuie sa invete sa sara la momentul potrivit si sa prinda mingea cat mai sus posibil
  • jucatorul sa sara si sa prinda mingea fara sa faulteze aparatorii
  • la aterizare, trebuie sa indoaie genunchii pentru o pozitie echilibrata, protejand mingea cu corpul lor care va fi intre minge si aparatori
  • in final, recuperatorul trebuie sa sara si sa arunce; uneori el poate fenta inainte de aruncare; in orice caz el trebuie sa intoarca capul si sa vada cosul inaintea aruncarii. Multi jucatori rateaza aceste aruncari deoarece ei se uita la cos in ultimul moment cand sunt chiar pe aruncare;
  • jucatorii trebuie sa exerseze aceste aruncari cu aparatori activi in jurul lor asa cum va fi in joc

Recuperarea propriei aruncari

Jucatorii, mai ales cei inalti, trebuie de asemenea sa invete si recuperarile propriilor aruncari. De fapt, multi jucatori care arunca nu merg la recuperat, sau merg tarziu, sau intr-o arie gresita.

Jucatorul care arunca nu poate merge la recuperare la fel de repede ca si coechipierii lui, de aceea prima lui prioritate va fi sa execute o aruncare buna. Totusi el va merge la recuperare imediat ce va atinge podeaua, fara sa piarda mingea din vedere, se va deplasa rapid spre ara unde el intuieste ca mingea va ricosa. Intuirea locului unde va ricosa mingea se educa prin exercitii specifice.

Cateva exercitii:

Exercitii simple pentru perfectionarea recuperarilor ofensive:

  • un jucator sub cos, arunca mingea in  panou, sare pentru a o prinde, apoi sare si arunca; 5x pe fiecare parte
  • acelasi exercitiu, dar voleiboleaza mingea
  • 3-4 jucatori in sir la panou – voleibolari, se alearga la coada sirului, dupa un numar de repetari mingea va fi bagata in cos
  • jucatorii in afara spatiului de 3"; antrenorul arunca mingea, iar jucatorii merg sa o recupereze si sa inscrie
  • acelasi exercitiu: doi jucatori recuperatori; antrenorul arunca la cos, iar cei doi se lupta la recuperare; prima sarcina ocuparea ariei adecvate, apoi sa prinda mingea si sa inscrie
  • acelasi exercitiu cu trei jucatori recuperatori; diagrama 14
  • acelasi exercitiu dar cu trei perechi; o pereche lupta pentru recuperare, iar celelalte isi asteapta randul
  • 1x1; antrenorul arunca mingea; atacantul incearca sa ocupe pozitia si sa recupereze, iar aparatorul sa-l blocheze defensiv; diferite situatii
  • acelasi exercitiu dar in 2x2 si 3x3
  • acelasi exercitiu, dar 2-3 pasatori plimba mingea si arunca; Diagrama 20
  • acelasi exercitiu, dar jucatorii de pe perimetru joaca 1x1; atacantii din interior au voie sa recupereze, iar aparatorii pot veni sa ajute, si atacantii trebuie sa-si creeze un avantaj in aceasta situatie; diagrama 21
  • 3x3, 4x4, 5x5, situatii de joc  cu accent pe recuperare
Exerciţiu practic:
  • Evaluaţi cum jucătorii de 15-18 ani execută aceste aspecte ale recuperării ofensive; folosiţi tabelul următor

 

JUCATOR:
DATA:
ASPECTE DE URMARIT
COMENTARII
Deplasarea pentru Recuperare
Anticipatia
Ocuparea Spatiului
Saritura si Prinderea Mingii
Aruncare dupa Recuperare
Recuperarea propriei aruncari

b. Miscarile de baza ale pivotului

Jocul cu spatele la cos

La aceasta varsta jucatorii trebuie sa invete jocul cu spatele la cos din pozitia de pivot jos (acelasi cu cel de pivot mediu). Aceasta sarcina trebuie insusita de toti jucatorii cu exceptia celor foarte scunzi (deoarece si extremele si fundasii ofensivi pot sa-si creeze avantaj daca stiu jocul cu spatele). De fapt o strategie simpla si uzuala este de a plasa un jucator in apropierea cosului speculand avantajul unei imperecheri proaste in ceea ce priveste inaltimea aparatorului. Acest jucator poate fi un pivot dar si o extrema sau un fundas care stie sa joace cu spatele.

b.1. Inainte de primirea mingii

Prima sarcina este sa fie capabil sa primeasca mingea in pozitie de pivot, nu este usor deoarece apararea va impiedica aceasta pasa.

  • Jucatorul trebuie sa aiba un culoar de pasare pentru a primi mingea, adesea sa fie intre minge si aparatorul lui. Pentru a realiza aceasta pozitie el poate folosi tot felul de miscari.

De exemplu: deplasare departe de minge si apoi schimbare de directie si viteza pentru a veni inapoi si realiza culoarul de pasa

Fentele, schimbarea de directie si viteza intr-un spatiu limitat sunt aspecte importante alaturi de timing (oportunitate), opriri si pozitia echilibrata.

  • Cand aparatorul apara 2/3 din lateral, culoarul de pasare nu este liber, dar poate deveni daca mingea este pasata altui coechipier. Acest concept este foarte important pentru pivoti. Daca ei nu pot primi mingea dintr-o pozitie, in loc sa se lupte inutil pentru aceasta pasa, el poate lupta pentru urmatoarea pasa anticipand situatia; astfel el poate sa-si creeze un avantaj fata de aparatorul care impiedica pasa in prezent, blocandu-l si deschizand un alt culoar de pasare din alt unghi, de la alt coechipier.

De exemplu: culoarul de pasare de la juc.1 la juc. 4 este inchis de aparatorul juc.4; at.4 sesizeaza situatia si lucreaza pentru a crea un avantaj pentru urmatoarea pasa de la at.2, fixand aparatorul cu umarul si bratul, realizand un nou culoar de pasare de la at. 2 daca mingea este pasata oportun.

  • Cand obtine un nou culoar de pasare, este important sa-l tina blocat pe aparator pana va primi mingea.
    • O greseala frecventa este ca atacantul sa blocheze aparatorul numai pana cand ei vad coechipierul pasand, si apoi miscandu-se sa prinda mingea, lasand aparatorul liber si de cele mai multe ori acesta va intercepta mingea.
    • In schimb, atacantul trebuie sa mentina o pozitie buna cu genunchii indoiti suficient,fixand aparatorul cu umarul si bratul folosind mana opusa ca tinta pentru prinderea mingii, fiind capabil sa prinda mingea mentinand blocarea aparatorului si dupa prindere sa foloseasca culoarul liber spre cos.
  • Cand aparatorul este in spatele atacantului culoarul de pasare este liber, dar aparatorul poate anticipa si intercepta mingea, de aceea pivotul trebuie sa fie sigur ca are aparatorul sub control
    • Pentru aceasta, pivotul trebuie sa fie in contact cu aparatorul folosind spatele si fundul, cu un bun echilibru facandu-se cat mai „mare” este posibil, genunchii suficient indoiti, trunchiul usor inclinat inainte, cu bratul si mainile extinse inainte pentru a cere mingea. Folosind corect corpul, atacantul trebuie sa creeze o distanta cat mai mare intre aparator si locul unde va primi mingea.

Astfel, atacantul trebuie sa tina mingea cu bratele extinse, nu langa pieptul sau cum incorect fac multi jucatori. Apoi el trebuie sa desfaca coatele si sa aduca mingea inapoi spre piept protejand-o bine. Uneori el poate folosi pasirea catre minge cand aceasta vine spre atacant, asta facand mai dificila intentia aparatorului de a intercepta mingea. Totusi asta nu inseamna ca pivotul trebuie sa primeasca mingea in afara pozitiei lui. El va pasi spre minge numai cand este un pericol de interceptare.

b.2 Jocul cu mingea

Odata ce pivotul a primit mingea are doua optiuni:

  • daca are o parte libera spre cos, el trebuie sa actioneze rapid si sa arunce
  • daca nu are, el trebuie sa intoarca capul sa vada rapid unde este aparatorul
    • cea mai frecventa greseala este sa driblezi mingea imediat ce ai primit-o cu capul in podea, fara sa sesizezi situatia)

Stand o secunda si, aruncand o privire peste umar, pivotul poate observa pozitia propriului aparator dar si a celorlalti aparatori, cat si pozitiile coechipierilor lui. El poate vedea partea libera lasata de aparator, daca ceilalti aparatori ajuta aglomerandu-l, si daca coechipierii lui sunt liberi pentru a primi mingea pentru o aruncare de la distanta. Aceasta imagine a situatiei este cruciala pentru pivoti.

  • Pasele sunt o calitate pentru pivot. Deci, de la pasele comune tuturor jucatorilor, este important sa dezvolti o abilitate specifica de a pasa din pozitie de pivot (jos/mediu). Aceasta va cuprinde:
    • pasa scurta cu o mana spre jucatorul care patrunde spre cos
    • pasa rapida cu o mana catre coechipierii de pe perimetru
    • pasa din saritura (chiar si) peste jucatorul care-l aglomereaza

Jucatorii trebuie sa invete sa paseze in "jungla" debrate si maini care incearca sa intercepteze mingea.

De exemplu: 3x3; doi jucatori pe perimetru si unul pivot care primeste mingea, iar aparatorii oamenilor de perimetru vin sa ajute; pivotul trebuie sa paseze inapoi pe perimetru pentru o  aruncare eficienta; uneori un jucator de perimetru poate patrunde spre cos, in timp ce celalalt se misca pe perimetru; pivotul trebuie sa aleaga intre pasa sub cos sau pasa pe perimetru.

  • Pivotul trebuie sa invete sa analizeze rapid situatia si sa ia decizia de a pasa unui coechipier sau de a actiona 1x1 pentru a inscrie
    • daca aparatorii jucatorilor de pe perimetru ajuta - optiunea corecta este pasa spre un coechipier liber
    • daca aparatorii jucatorilor de pe perimetru nu ajuta – pivotul trebuie sa actioneze 1x1 contra propriului aparator si sainscrie

b.3. Miscari specifice

  • Fenta spre o parte (de exemplu catre dreapta):
    • rasucind trunchiul, umarul si capul putin dar rapid;  -apoi aluneca (insurubare) cu piciorul stang spre cos in timp ce se intoarce spre stanga, schimbarea greutatii  corpului spre piciorul stang
    • in acelasi timp executa un dribling scurt si rapid intre picioare pentru a proteja mingea
    • se intoarce spre inel in timp ce prinde mingea si paseste cu celalalt picior (dreptul)
    • saritura din pozitie echilibrata cu genunchii indoiti si aruncare
  • Fenta spre o parte:
    • dupa alunecarea piciorului stang si dribling intre picioare, nu se intoarce spre inel
    • sta cu spatele, aluneca usor celalalt picior (dreptul), prinde mingea in timp ce paseste cu acest picior
    • poi misca celalalt picior (stangul) rapid, in timp ce intoarce capul sa vada cosul si sare pe acest picior pentru un carlig scurt
    • mingea trebuie protejata permanent, nu intinde bratul in afara pentru a executa carligul
    • mingea trebuie dusa direct sus pe partea aruncarii cu ambele maini si facuta o extensie completa direct deasupra urechii;
    • foloseste celalalt brat pentru protectie
    • Fenta spre o parte:
    • acum dupa ultima pasire, in loc sa sari pentru carlig, fenteaza aceasta aruncare prin miscarea capului si atunci intoarce-te cu spatele (inapoi) pivotand pe piciorul din spate (drept) apoi sari si arunca

Bineinteles ca sunt si alte actiuni ale pivotului, dar cele mentionate mai sus dau doar o idee despre cum trebuie sa actioneze pivotul. In toate miscarile un aspect important este sa privesti inelul inainte de aruncare, asa ca sa vezi tinta si sa ai o executie eficienta. Multi jucatori vad inelul chiar cand arunca mingea si aceasta greseala explica ratarile frecvente.

Exercitii:

Multe exercitii pot fi organizate pentru exersarea actiunilor pivotului. Unele din ele trebuie limitate laexersarea separata a fiecarui din cele trei aspecte mentionate mai sus:

  • Actiuni inainte de primirea mingii
  • Pasele
  • Actiunile cu spatele la cos pentru a inscrie

Alte exercitii trebuie sa combine doar doua din aceste aspecte:

  • Primirea mingii (prindere) – pasare
  • Primirea mingii si actiuni specifice cu spatele
  • Pasa sau actiune pentru a inscrie.

Si alte exercitii includ toate trei aspectele:

  • rimirea mingii
  • Pasa pe perimetru (daca este aglomerat)
  • Actiune de 1x1 pentru a inscrie.

Scop: exersarea actiunilor specifice pentru a inscrie.

Jucatorul cu minge in pozitie de pivot (mediu) exerseaza diferitele miscari. Antrenorul, explica, demonstreaza, corecteaza; fara aparator la inceput, mai tarziu cu aparator.

Scop: primirea mingii si actiuni specifice.

Un jucator paseaza de pe post de extrema, jucatorul post primeste mingea si actiuni specifice, la inceput fara aparator; mai tarziu si aparator. Diag. 23

Scop: imbunatatirea tehnicii prinderii mingii

Un pivot fara aparator si doi pasatori fiecare cu mingea lui. Pivotul cere mingea, o primeste, o protejeaza, si o paseaza inapoi  de la cel care a primit; apoi cere cealalta minge si prindere-pasare.

Mai tarziu se poate pune un aparator.

Scop: lucru pentru obtinerea unui culoar de pasare

Un pivot si un aparator cu doi pasatori; pivotul se lupta pentru a obtine un culoar de pasare in timp ce aparatorul incearca sa opreasca pasa. Pasatorii angajeaza pivotul ori de cate ori este posibil, iar pivotul intoarce pasa la oricare pasator si cere iar mingea.

Scop: decizia rapida si corecta: pasez sau joc 1x1

2x2 sau 3x3; pivotul primeste mingea si el trebuie sa decida daca intoarce mingea pe perimetru, sau daca joaca 1x1, in functie de ce fac aparatorii atacantilor de pe perimetru.

Scop: joaca in conditii normale de joc

2x2, 3x3; pasatorii angajeaza pivotul care trebuie sa se demarce, sa ceara mingea, sa o primeasca si sa aleaga optiunea corecta.

8.3.  IMBUNATATIREA ALEGERII DECIZIEI

TACTICE CORECTE

Unul dintre cele mai importante aspecte ale antrenamentului juniorilor de 15-18 ani este dezvoltarea capacitatii de a lua decizia tactica corecta. Aceasta inseamna sa inveti sa decizi tinand cont de cunostintele tactice pe care le ai.

Multi antrenori neglijeaza acest aspect, lasandu-l la latitudinea jucatorilor, iar jucatorii mai tarziu nu vor sti de ce decid intr-un fel sau altul.

Incepand cu minibaschetul, jucatorii trebuie sa ia decizii simple. La inceput pe baza de "incearca si gaseste" plus indrumarea antrenorului, ei vor descoperi cativa stimuli care sunt relevanti pentru a lua decizii in timpul jocului. Mai tarziu la 13-14 ani, antrenorul va interveni mai activ si-i va invata cateva concepte importante.

La 15-18 ani, antrenorul trebuie sa planifice un program focalizat pe dezvoltarea capacitatii de a lua decizii corecte, precedat de o evaluare a capacitatii de a lua decizii, a punctelor forte si a deficientelor.

Criterii pentru luarea deciziilor tactice

Pentru a lua o decizie corecta, jucatorii trebuie sa inteleaga criteriile cheie pentru alegerea deciziilor.

De exemplu: in situatia de 2x1, jucatorul cu mingea trebuie sa decida intre a pasa coechipierului sau a dribla spre cos. Care este criteriu in acest caz ? – reactia aparatorului.

  • Daca aparatorul ataca omul cu mingea, cea mai buna decizie este pasa.
  • Daca aparatorul sta in mijloc si atacantul are un unghi bun, decizia corecta este dribling si aruncare.

Intelegerea acestor criterii ajuta jucatorii sa ia decizii corecte.

Multi jucatori de 15-18 ani au deprinderi automatizate si daca ii urmarim la 1x1, 2x2, 3x3 (5x5) ei fac aceleasi miscari repetate indiferent de circumstantele concrete de joc care ar reclama alte decizii.

De exemplu: un bun aruncator de 3 puncte va avea tendinta sa arunce chiar daca un coechipier este intr-o pozitie buna sub cos. De aceea invatarea luari deciziei corecte trebuie sa inceapa prin explicarea criteriilor clare pe care jucatorii trebuie sa le ia in considerare pentru a lua decizii corecte.

Aceste decizii trebuie sa fie clare, iar antrenorul sa judece si sa corecteze deciziile jucatorilor dupa ele. Nu dupa rezultatul deciziilor luate.

De exemplu: un jucator paseaza si mingea ajunge la coechipier. Antrenorul va crede ca decizia luata a fost corecta. Dar daca pasa este interceptata, decizia de a pasa a fost incorecta.

Aici criteriul este rezultatul actiunii, dar acesta este un criteriu gresit.

De aceea, criteriile pentru a hotari daca o decizie este corecta sau incorecta trebuie prezentate inainte ca decizia sa fie luata. Aceste criterii trebuie raportate la conditiile baschetului care erau prezente cand jucatorul a luat decizia.

Criteriile pentru decizii trebuie sa includa clar si stimuli semnal cheie care trebuie recunoscuti de jucatori in timpul jocului. Deci, in timpul jocului, jucatorii trebuie sa invete sa-si concentreze atentia asupra stimulilor semnal cheie pentru a realiza decizii corecte.

Exerciţii practice:
  • Gandeşte-te şi scrie cateva criterii care să judece deciziile corecte ale jucătorilor in situaţiile de 1x1, 2x2, 3x3. 2x1, 3x2
  • Apoi decide care sunt stimuli cheie pe care jucătorii să-şi concentreze atenţia

Cateva exemple

Odata ce criteriile sunt clar, antrenorul trebuie sa organizeze exercitii adecvate, sa dezvolte luarea deciziilor corecte. Aceste exercitii trebuie sa contina toate conditiile care sunt considerate criterii, cu multe oportunitati pentru jucatori pentru a lua decizii.

Ca exemplu, vom lua in consideratie cateva decizii ofensive in jocul de 3x3. Dificultatea exercitiilor trebuie crescuta progresiv.

 

PASA CATRE PIVOT

 

Decizie:

  • Prima decizi a jucatorului de perimetru este decizia de a pasa pivotului

Criterii:

  • Pasa trebuie executata de mai jos de linia de aruncari libere extinsa;
  • Aparatorul pivotului care joaca jos este in spatele lui, sau 2/3 in fata in partea opusa.
  • Aceasta inseamna in acord cu criteriile de mai sus ca vor fi decizia corecta ar fi pasarea ingii pivotului jos cand pasatorul este sub linia extinsa de aruncari libere (ca jucatorul 3 din diag. 27 si 28) si aparatorul pivotului este fie in spatele lui sau ¾ in fata.
  • De aceea in acest punct al invatarii, pasarea mingii pivotului jos in diferite conditii (de exemplu: dincolo de linia de aruncari libere, sau cu aparator din fata) este o decizie incorecta

Exercitiu:

  • 3x3 la un cos; 10', cine inscrie ramane in atac; castigatorii se odihnesc 2', invinsii – sprinturi.
  • Reguli:
    • ei pot inscrie daca pivotul primeste mingea ca urmare a unei decizii corecte
    • toti jucatorii pot inscrie din aruncare sau recuperare, dar numai dupa ce o pasa catre pivot este decis corect
    • cand o echipa inscrie fara pasa la pivot, cosul nu se pune si mingea revine celeilalte echipe.
  • Pentru a creste ocaziile de a lua decizii corecte, la inceput aparatorul pivotului va apara numai din spate, iar aparatorii jucatorilor de pe perimetru nu au voie sa intercepteze mingea.

Observatii:

  • Acest exercitiu forteaza jucatorii sa ia decizii corecte.
  • Antrenorul nu trebuie sa strige continuu „paseaza mingea la pivot”, sau „nu pasa de deasupra liniei de aruncari libere”. Regulile exercitiului vor concentra atentia jucatorilor asupra criteriilor respective.

 

DECIZIILE PIVOTULUI

 

Decizie

  • Dupa primirea mingii si evaluarea situatiei aparatorilor el trebuie sa decida daca joaca 1x1 contra aparatorului lui, sau sa paseze coechipierilor pe perimetru.

Criterii:

  • Pivotul a primit mingea si aparatorul este in spatele lui.
  • Stimulul cheie vor fi actiunile aparatorilor de e perimetru:
    • daca ei ajuta, aglomerand pivotul, decizia orecta este pasa pe perimetru; diagrama 9
    • daca ei nu ajuta, decizia corecta este sa joace 1x1 si sa inscrie.

Exercitiu:

  • 3x3 la un cos, 10', cine castiga ramane in atac, castigatorii odihna 2', invinsii – sprinturi.

  • Reguli:pot marca daca pivotul a primit mingea de sub linia de aruncari libere extinsa.
  • In plus, de fiecare data cand pivotul ia o decizie corecta (pasa sau 1x1) echipa lui va primi un extra punct adunat la scor. Din contra, daca pivotul ia o decizie gresita, echipa lui va pierde un punct.
  • Pentru a creste ocaziile se mentin doua reguli: aparatorul pivotului apara din spate (mai tarziu 2/3 din lateral) ,si aparatorii celor de pe perimetru nu pot intercepta pasele.
  • Se mai poate adauga o regula daca aparatorii de pe perimetru reactioneaza numai intr-un fel → aparatorii pot pierde 3 - 5 puncte daca la sfarsitul exercitiului ,diferenta dintre cele doua optiuni (ajuta sau nu) este mai mare de 3. Astfel, antrenorul se asigura ca stimulul cheie (ajutor sau nu) este prezent si ca va favoriza decizia pivotului.

Observatii:

  • Regulile exercitiului trebuie sa provoace multe ocazii pentru pivot de a lua decizii corecte
  • Si pentru jucatorii de pe perimetru ca deciziile lor de a pasa sunt corecte.

 

DECIZIILE JUCATORILOR DE PERIMETRU

 

Decizi:

  • Decizia 1: Cand pivotul primeste mingea si aparatorii atacatorilor de pe perimetru ajuta; ei trebuie sa se miste catre o arie unde pot fi liberi pentru a primi mingea inapoi si a arunca.
  • Decizia 2:  Cand primesc mingea inapoi de la pivot trebuie sa decida daca – arunca, depaseste pentru a arunca de sub cos, sau arunca din saritura dupa 1-2 driblinguri.

Criterii:

Decizia 1:

  • aparatorul sau merge sa ajute; stimulul cheie va fi pozitia aparatorului, iar atacantul va trebui sa se deplaseze catre o arie libera deschizand un culoar de pasare. (Diag 30)

Decizia 2:

  • mingea vine inapoi de la pivot, atacantul de pe perimetru primind-o cu picioarele bine plasate, cu fata la cos, pregatit pentru aruncare;
  • semnalul cheie va fi actiunea aparatorului lui:
    • daca aparatorul nu revine  – va arunca
    • daca aparatorul revine, decizia corecta este sa faca o fenta de aruncare si sa depaseasca pentru o aruncare e sub cos sau din saritura dupa 1-2 driblinguri. (Diag. 31)
  • alt semnal cheie pentru aparatorii de pe perimetru:
    • daca aparatorii roteaza pentru a opri aruncarea, decizia corecta va fi sa se paseze mingea atacantului liber.(Diag. 32)

Exercitii:

  • Acelasi 3x3, 10', castigatorii odihna, invinsii sprinturi.
  • Reguli: ei pot inscrie daca pivotul a primit mingea dincolo de linia de aruncari libere.
  • In plus, de cate ori jucatorii de perimetru iau decizia corecta (1 sau 2), echipa lor va primi extra punct. Din contra daca iau decizii gresite se vor scadea puncte.
  • Se mentin cele doua reguli de la exercitiile anterioare: aparator in spate si aparatorii de pe perimetru sa nu intercepteze mingea.
  • In plus, aparatorii de pe perimetru trebuie sa ajute (macar unu). Daca nu ajuta echipa lor va pierde un punct si echipa adversa va avea un  nou atac.
  • Daca antrenorul observa ca dupa ajutor si intoarcerea mingii pe perimetru, aparatorii reactioneaza intr-un singur fel (nu revin sau revin) el poate stabili alte reguli: aparatorii vor pierde 3-5 puncte daca la sfarsitul exercitiului diferenta dintre cele doua optiuni este mai mare de trei. Astfel, antrenorul controleaza cele doua semnale cheie (revine sau nu revine) favorizand perfectionarea luarii deciziilor.

Observatii:

  • In acest exercitiu pivotul are doar o optiune sa intoarca mingea pe perimetru, dar trebuie sa vada care dintre aparatori vine la ajutor si care atacant este mai bine plasat.

 

DECIZIILE PIVOTULUI SI ALE JUCATORILOR DE PERIMETRU

 

Decizii:

  • Lucru pentru ambele decizii ale pivotului (pasa sau 1x1) si ale jucatorilor de pe perimetru (pasa catre pivot si cele doua decizii 1 si 2, daca primesc mingea de la pivot)

Criterii:

  • Aceleasi cu cele prezentate in exercitiile anterioare.

Exercitii:

  • 3x3, aceleasi conditii
  • reguli  care sa asigure luarea deciziei pentru pivot (pasa sau 1x1), dar si pentru jucatorii de perimetru dupa reprimirea mingii (revine, nu revine)

Observatii:

  • este greu de controlat doar cu un antrenor care sa fie atent si la actiunile aparatorilor si la deciziile atacantilor.

CATEVA VARIATIUNI

Aceleasi exercitii,  aceleasi decizii, criterii, reguli.

  • 3x3 cu un pasator care sa permita jucatorilor de perimetru, pase si schimbarea locurilor.  Diag. 33.
  • Fundasul poate dribla mai jos de linia de aruncari libere, extrema apare sus, ocolind pivotul, luand locul fundasului. Diag. 34.
  • extrema si pivotul pot sa-si schimbe locurile. Diag. 35.
  • Jucatorilor li se va permite sa paseze pivotului de sus (deasupra liniei de aruncari libere extinse), cand mingea vine de la un jucator aflat mai jos decat linia de aruncari libere, si aparatorul pivotului marcheaza ¾ din fata dinspre linia de fund sau din fata.
  • Aici aceasta pozitie a aparatorului pivotului va fi „semnalul cheie” pentru pasa  de la extrema la fundas si apoi la pivot. Diag. 36.

 

CREAREA SITUATIILOR PENTRU LUAREA DECIZIILOR

 

Un aspect important de dezvoltat cu jucatorii tineri este acela ca ei sa fie capabili sa creeze situatiile in care deciziile tactice trebuie luate.

Cu acest tel in minte, antrenorii pot stabili reguli care favorizeaza creativitatea jucatorilor. Astfel, antrenorul va putea observa cum jucatorii realizeaza asta. Mai tarziu ei pot da jucatorilor mai multe informatii pentru a spori optiunile posibile, se stabilesc reguli astfel ca jucatorii sa foloseasca 2, 3, 4 optiuni diferite in acelasi exercitiu. Urmatorul este un exemplu.

Scopul exercitiului:

  • jucatorii trebuie sa creeze situatii pentru a lua decizii tactice, jucand cu un pivot jos.

Exercitii:

  • 3x3 la un cos; se tine scorul, 10', echipa care inscrie ramane in atac, castigatorii se odihnesc 2', invinsii fac sprinturi.
  • Reguli: ei se pot deplasa numai daca pivotul primeste mingea mai jos de linia de aruncari libere.
  • In loc sa inceapa exercitiul ca la cele precedente, ei vor incepe de la centru; apoi trebuie sa se deplaseze si sa se organizeze pentru a putea aplica regulile. Diag. 37, 38 si 39.
  • Mai tarziu inceperea exercitiilor poate fi mai complexa. De exemplu, toti cei 6 jucatori vor fi plasati in mijlocul terenului. Timp de 2-5” ei alearga in cerc sau fac joc de picioare pentru aparare; cand antrenorul paseaza mingea unuia dintre ei, echipa lui va juca in atac si va incerca sa creeze situatii in care sa poata aplica regulile:
    • ei au nevoie de un pivot;
    • ei au nevoie de o extrema mai jos de linia de aruncari libere care sa angajeze pivotul.
  • Antrenorul poate influenta optiunile (facand exercitiul mai usor sau mai greu) prin stabilirea unor reguli aditionale ca urmatoarele:
    • jucatorii nu pot folosi aceeasi optiune de doua ori la rand; daca nu respecta regula ei pierd mingea;
    • nu pot folosi acelasi pivot de doua ori la rand; vor pierde mingea;
    • nu pot juca pe aceeasi parte de 2-3 ori la rand;
    • se pot include si alte restrictii: pot fixa un blocaj, nu poate dribla mai jos de linia de aruncari libere.

Observatii:

  • folosind acest fel de exercitiu, jucatorii isi vor imbunatatii cunostintele de baschet si creativitatea lor pentru a construi situatii tactice in care pot lua decizii tactice.
  • acest exercitiu poate fi completat si cu reguli ale exercitiilor precedente pentru pivot si jucatori de perimetru.
Exerciţiu practic:
  • Folosind o structură de bază de 2x2 sau 3x3, proiectaţi o serie de exerciţii pentru îmbunătăţirea deciziilor tactice ofensive.

8.4. CONSTRUIREA JOCULUI DE ECHIPA

Acesta este un aspect foarte important si antrenorii trebuie sa inteleaga ca este un proces progresiv indelungat (2-3 ani) si nu ceva ce poate fi facut doar in cateva saptamani.

Este strans legata de perfectionarea fundamentelor individuale si dezvoltarea luarii deciziilor tactice.

Trebuie sa combine apararea si atacul, ambele aspecte trebuie exersate simultan pentru a furniza reciproc beneficii.

In general, jocul echipei la aceasta varsta trebuie sa acopere aspectele incluse in urmatoarele sectiuni.

CONCEPTELE APARARII DE ECHIPA

Pozitionarea de baza

Luand in considerare pozitia mingii si a atacantilor, pozitionarea de baza este primul pas al apararii de echipa. Probabil in anii precedenti, cateva aspecte au fost invatate in relatia de 2x2 si 3x3, dar acum jucatorii trebuie sa inteleaga imaginea de ansamblu a apararii.

  • Antrenorul trebuie sa ia o decizie: Ce tehnica va fi utilizata pentru a apara atacantii care sunt la o pasa distanta de minge?
    Denying -     marcaj inchis (la interceptie) Diag. 40., sau
    Floating – marcaj deschis (flotat). Diag. 41.
  • Va decide aceasta de plasamentul aparatorului?
    • la interceptie, daca este pe partea mingii (partea puternica).
    • flotat daca este pe partea opusa mingii (partea de ajutor). Diag. 42.
  • Cand mingea este mai jos decat linia de aruncari libere, cum vei apara pasa de intoarcere la conducatorul de joc? La interceptie Diag. 43., sau flotat? Diag. 44.
  • Acestea sunt deciziile cheie care trebuie luate de antrenor inainte de a invata un sistem de aparare sau celalalt, fara a crea confuzii, ambiguitati sau mesaje contradictorii.
  • Urmatorul pas va fi invatarea de catre jucatori a tuturor optiunilor posibile, asa ca ei sa poata folosi alternativele cat mai adecvate fiecarei situatii concrete.
  • Totusi, in acest stadiu ei trebuie sa invete o singura cale. Antrenorii au opinii diferite despre calea de urmat la inceput (apararea la interceptie sau flotata). Multi prefera sa inceapa cu marcajul la interceptie care implica un efort fizic mai mare si este mai riscant.
  • Totusi este recomandabil sa alegeti un sistem care sa includa ambele aspecte, marcajul la interceptie si flotarea, in functie de pozitia paratorului pe partea mingii sau pe partea de ajutor. Astfel jucatorii vor lucra pentru ambele fundamente, marcaj inchis si marcaj deschis.
  • Dezvoltarea pozitionarii de baza se va face un exercitiu de 4x4, toti jucatorii pe perimetru.

 

Ajutorul  Help

 

Este un aspect esential al apararii colective. Jucatorul trebuie sa invete sa ajute in urmatoarele situatii:

  • depasire in dribling
  • pasa in interiorul zonei de 3"
  • blocaje
  • apararea pivotului

Ajutorul pentru apararea celui care dribleaza (depaseste)

Ajuta si revino

Aceasta inseamna sa-ti ajuti coechipierul pentru a inchide depasirea unui atacant, dar fara sa-ti pierzi din vedere propriul om, astfel ca sa poti sa revii sa-l aperi cat mai rapid cand mingea ajunge la el.

Ajuta si  revino va fi exersata din ambele marcaje – la interceptie sau flotare – si din diferite situatii din teren in concordanta cu pozitionarea in aparare:

  • din pozitia de marcaj inchis, in diferite parti ale terenului.(Diag. 45., 46., 47.).
  • din pozitia de flotare in diferite locuri ale terenului. (Diag. 48. si 49.).
  • aparatorii jucatorilor din interiorul spatiului de 3", vor apara in pozitie flotata cand mingea este pe partea slaba, Diag. 50. si in marcaj inchis cand mingea este pe partea puternica, Diag. 51.

Ajuta pe cel care ajuta

Jucatorii trebuie de asemenea, sa ajute pe cel care ajuta. Aceasta inseamna sa fii in alerta, sa ajuti un coechipier care ajuta sa inchida o depasire. Acest coechipier poate reveni la omul lui putin mai tarziu, in urma mingii, asa ca sarcina celui care-l ajuta (al doilea ajutor) este sa opreasca atacantul acestora (al primului care ajuta) pana el revine la om. Acest ajutor secundar trebuie de asemenea realizat fara sa piarda din vedere omul sau, pana cand primul jucator care ajuta revine la propriul atacant.

  • Un exercitiu de 4x4 este recomandat pentru exersarea acesteia. Un atacant depaseste si forteaza pe cel mai apropiat aparator sa ajute si sa revina. Atacantul va pasa coechipierului liber si forteaza urmatorul aparator sa ajute pe cel care ajuta si asa mai departe. Diag. 52.

Rotarea

Jucatorii trebuie sa invete sa roteze, in special pentru a opri depasirile pe linia de fund. Cand un atacant depaseste pe linia de fund, ajutorul trebuie sa vina de la cel mai apropiat jucator din partea opusa. Acest jucator trebuie sa incerce sa opreasca driblerul cat mai departe de inel. El nu trebuie sa se mai gandeasca la revenire, ci sa se concentreze numai asupra opririi driblerului. Rotatia este necesara pentru a apara atacantul celui care ajuta intr-o pozitie  foarte periculoasa pe partea opusa.

  • Aparatorul cel mai apropiat de minge, care roteaza primul trebuie sa fie pregatit sa opreasca pasa catre atacantul liber de langa cos si foarte important sa blocheze defensiv daca driblerul arunca.
  • Aparatorii care roteaza sa aiba grija de atacantii de langa cos trebuie sa fie pregatiti sa blocheze defensiv atacantii mai inalti decat ei.
  • Aparatorii de deasupra liniei de aruncari libere extinse, cat mai rapid posibil, cand un atacant depaseste pe linia de fund, se vor deplasa spre zona de 3” pentru a o proteja contra atacantilor care patrund sau vin la recuperare.
  • Exercitiile 4x4 sunt potrivite pentru exersarea rotatiei.

Ajutor contra paselor in interior

Este foarte important sa opresti pasele spre interiorul zonei catre pivot sau catre jucatorii de perimetru care patrund in zona de 3”. Ne vom referi la pasa catre pivot mai tarziu.

  • In cazul back door - lui, aparatorul de pe partea opusa mingii trebuie sa fie pregatit si sa anticipeze intentia atacantului, si sa intercepteze pasa, sa forteze un fault in atac, sau sa apere foarte aproape atacantul daca primeste mingea silindu-l sa arunce dintr-o pozitie dificila. Dig 54.
  • Aparatorul de pe partea opusa, apropiat de cel care a ajutat trebuie sa coboare pentru a acoperi atacantul parasit.
  • Ajutorul poate veni si de la aparatorii care sunt flotati la o pasa departare de minge. El trebuie sa fie intr-o pozitie care sa faca dificila pasa in interior; el trebuie sa anticipeze intentia pasatorului urmarind atat ochii pasatorului cat si mingea. Diag. 55.

Ajutor contra blocajelor

  • In cazul blocajului la atacantul cu mingea, este important sa lucrati pentru imbunatatirea fundamentelor apararii si colaborarii dintre cei doi aparatori care sunt implicati direct in blocaj (aparatorul care este blocat si aparatorul celui care blocheaza). De asemenea este important sa imbunatateasca si apararea colectiva, ajutorul din partea coechipierilor.
  • Ajutorul poate fi directionat pentru apararea driblerului imediat dupa blocaj. Diagrama 56, sau pentru oprirea pasei catre cel care iese din blocaj. Diagrama 57. in fiecare caz, ajutorul celui care ajuta sau rotatia poate fi necesara de la ceilalti aparatori, asa ca toti aparatorii (5) trebuie sa fie in alerta cand atacul fixeaza un blocaj la atacantul cu minge.
  • Blocajul la atacantul fara minge; aparatorul celui care blocheaza trebuie sa ajute coechipierul lui creandu-i spatiu pentru a trece printre, interzicand culoarul de pasare pana revine coechipierul, sau pasind in calea jucatorului blocat. Diag. 58 si 59. Uneori ajutorul are nevoie de participarea si a celorlalti coechipieri.

Apararea pivotului jos

Desi pivotul are propriul aparator, apararea pivotului trebuie sa fie considerata o responsabilitate a echipei, si jucatorii tineri trebuie sa o imbunatateasca.

In primul rand apararea colectiva a pivotului depinde de modul cum el este aparat de propriul aparator.

  • Daca pivotul este aparat din spate, ajutorul de la coechipieri trebuie sa vina din fata. In acest caz, cel care ajuta trebuie sa anticipeze pasa spre pivot, sa o impiedice, sa o intercepteze, sau sa ingreuneze primirea mingii de catre pivot. Diag. 60.
  • Daca pivotul primeste mingea, aparatorii de pe perimetru trebuie sa fie gata sa ajute. Acest ajutor poate fi total (capcana) sau ajutor mediu.
  • Cand aparatorii de pe perimetru fac capcana la pivot, acesta va incerca sa paseze atacantului liber de pe perimetru; atunci rotatia celorlalti aparatori va fi necesara pentru a opri jucatorul liber sa arunce. Diag. 61.
  • Cand aparatorii joaca ajutor mediu, ei vor fi la mijlocul distantei intre pivot si atacantii lor de pe perimetru, urmarindu-i cu privirea pe amandoi, gata sa reactioneze. Diag. 62.
  • Daca pivotul intoarce mingea catre un atacant, atunci aparatorul se va duce sa impiedice aruncarea; daca pivotul incearca sa joace 1x1, ei vor ajuta total in interior. Daca pivotul dribleaza, ei vor incerca sa-i fure mingea, dar fara fault, sau sa-i complice aruncarea
  • Daca pivotul este aparat ¾ din fata sau frontal, atunci ajutorul va veni de la coechipierul de pe partea de ajutor (partea opusa mingii). Diag. 63. in acest caz, daca atacantul extrema nu este un foarte bun jucator de 1x1, aparatorul conducatorului de joc face marcaj la interceptie, pentru a-l forta sa paseze lobat la pivot.
  • Aparatorul de pe partea opusa trebuie sa fie in alerta si sa anticipeze pasa lobata.
  • De obicei, ajutorul va veni de la aparatorul de pe partea opusa cel mai apropiat de linia de fund si rotatia va urmari sa acopere atacantul lui. Diag. 64.
  • Pentru a contracara acest ajutor, unele atacuri nu plaseaza nu plaseaza nici un jucator pe partea opusa in post de pivot (extrema) jos. Apararea colectiva trebuie sa fie pregatita pentru aceasta

De exemplu: aparatorul jucatorului centru va sta la jumatatea distantei dintre omul lui si pivot, pentru a putea reactiona in orice directie. El trebuie sa invete sa anticipeze intentia jucatorului cu minge si sa reactioneze cat mai rapid pentru a ajuta jos la pivot, sau a-ti apara omul lui daca primeste. Si aparatorul fundasului de deasupra liniei de aruncari libere poate ajuta, prevenind o pasa in caciula, ajutand pe cel care ajuta pivotul jos. Diag. 65.

Vorbirea in aparare (comunicarea)

Este un aspect foarte important in construirea unei aparari colective. Din pacate multi antrenori realizeaza aceasta, dar nu lucreaza pentru dezvoltarea acestui aspect.

Vorbirea in aparare este esentiala pentru aparatori sa comunice actiuni importante ca blocajele, patrunderile, ajutorul, aruncarea, etc. Totusi nu este destul sa spui jucatorilor sa vorbeasca.

Antrenorul trebuie s specifice clar situatiile in care trebuie vorbit, precizeaza ce cuvinte-semnal sunt folosite, sa stabileasca cine trebuie sa spuna aceste cuvinte. Jucatorii nu trebuie sa foloseasca propozitii lungi; ei trebuie sa foloseasca scurte cuvinte cheie care sa aiba un inteles pentru toata echipa. De exemplu: „stanga bloc!” este destul pentru a atentiona un coechipier de situatia respectiva.

Aceste cuvinte cheie trebuie incluse in antrenament ca un obiectiv de realizat.

De exemplu: intr-un joc de 4x4 de aparare, nu se vor executa numai miscarile corecte, ci si cuvinte cheie specifice situatiei. Poate folosi si un sistem de recompensare cu un punct, daca aparatorii folosesc cuvantul corect in situatie corecta.

Exerciţiu practic:
  • Fă o listă cu cuvinte pe care le poţi include în apărarea ta, specificând precis situaţiile când aceste cuvinte pot fi folosite şi jucătorul responsabil să le spună

APARAREA  ZONA

La 15-18 ani jucatorii trebuie sa invete apararea zona. La 15-16 ani va fi de ajuns sa invete un aliniament simplu (2-1-2 sau 2-3) si cum sa adapteze fundamentele apararii la o structura de zona.

La aceasta varsta zonele 2-1-2 sau 2-3 sunt recomandabile pentru trei motive:

  • sunt foarte simple si se invata usor
  • au aceeasi structura cu patru jucatori in afara ca si in exercitiul de 4x4 de la apararea om la om, asa ca jucatorii le pot aplica usor
  • sunt cele mai des intalnite aliniamente si exersandu-le ii vor ajuta sa imbunatateasca atat apararea, dar si atacul

Puncte cheie

Jucatorii trebuie sa inteleaga ca apararea zona nu inseamna mai putin efort sau mai putina responsabilitate individuala.

Astfel, rolul antrenorului nu este numai sa invete miscarile de baza in zona, dar si sa puncteze clar responsabilitatile specifice pentru fiecare pozitie.

  • Cine trebuie sa stea in fata omului cu minge?
  • Cine trebuie sa inchida depasirea driblerului pentru fiecare pozitie?
  • Cine trebuie sa ajute si sa revina?
  • Cine ajuta pe cel care ajuta primul?
  • Cine trebuie sa roteze?
  • Cine trebuie sa acopere culoarele de pasare in interior pentru fiecare pozitie?
  • Cine trebuie sa ajute in interior daca centrul sau pivotul jos primesc mingea?
  • Cine trebuie sa opreasca atacantii care patrund pentru fiecare pozitie?
  • Cine trebuie sa opreasca aruncarea?
  • Cine trebuie sa blocheze defensiv?

La aceste intrebari trebuie sa raspunda antrenorul si apoi sa le clarifice jucatorilor.

Concepte specifice

Sarcina antrenorului cand invata apararea zona este sa adapteze conceptele generale ale apararii la o structura de zona. Totusi el trebuie sa lucreze specific pentru urmatoarele aspecte:

  • Aparatorii din fata ai zonei trebuie sa decida cine ia conducatorul de joc cu mingea cand acesta sta intre cei doi aparatori.
  • Atunci, aparatorul din spatele celui care ataca conducatorul de joc cu mingea trebuie sa fie alert si sa se miste usor inainte, deoarece probabil mingea va veni pe partea sa. (Diag. 66.).
  • Antrenorul trebuie sa stabileasca clar limita dintre aria in care extrema va fi aparata de aparatorii din fata si aria in care extrema va fi aparata de aparatorii din spate.

De exemplu: Antrenorul poate stabili aceasta limita la o linie imaginara paralela cu linia de fund si tangenta la semicercul punctat. Daca un atacant extrema va fi deasupra acestei linii, va fi aparat de jucatorii din fata; daca extrema se afla sub aceasta linie, atunci responsabilitatea de a-l apara va reveni aparatorului din spate. (Diag. 67.).

  • Aceasta inseamna ca daca mingea ajunge la o extrema care este deasupra tangentei, aparatorul din spate trebuie sa ajute pana cand vine coechipierul lui de sus si el va reveni la pozitia sa de jos, in timp ce aparatorul din mijloc ajuta pe cel care a ajutat sus, si celalalt aparator din fata acopera culoarul de pasare in interior spre caciula. (Diag. 68.).
  • Astfel, in timp ce doi aparatori de pe partea mingii joaca larg (aparatorii de sus trebuie sa ajunga in noua pozitie venind din varf la extrema; aparatorul din spate ajuta coechipierul de jos – la extrema si inapoi, aparatorul din mijloc si aparatorul de sus de pe partea de ajutor trebuie sa acopere culoarele de pasare spre interior. (Diag. 69.).
  • Din contra, daca pasa de la fundas ajunge la o extrema aflata sub tangenta, atunci aparatorul din spate il preia, iar aparatorul de sus trebuie sa se deplaseze in jos si sa acopere culoarul de pasare in interior. (Diag. 70.).
  • Cand mingea se intoarce de la extrema la fundas sunt doua posibilitati:
    • daca aparatorul din spate e cu extrema, atunci aparatorul din fata de pe partea mingii trebuie sa apere fundasul. Diag. 71.
    • daca aparatorul din fata apara extrema, atunci celalalt aparator din fata va fi cel care va prelua fundasul cu mingea; in acest caz aparatorul de sus care apara extrema trebuie sa se miste rapid in interior sa acopere culoarul de pasare spre interior. Diag. 72.
  • Jucatorii trebuie sa invete sa anticipeze urmatoarea pasa a atacului, astfel ca ei sa fie gata sa se miste cat mai rapid posibil, deindata ce mingea a parasit mainile atacantului.
  • Jucatorii trebuie sa-si aminteasca ca trebuie sa se miste odata cu mingea si nu dupa ea.
  • Jucatorii trebuie sa se deplaseze folosind un joc de picioare eficient urmarind si mingea si atacantul care ar putea fi urmatoarea lui responsabilitate.
  • Cand ei se misca de la o pozitie spre alta, jucatorii trebuie sa foloseasca bratele pentru a acoperi posibile culoare de pasare, deoarece cele mai periculoase pase au loc in timp ce aparatorii sunt in miscare.
  • Asta este foarte important pentru aparatorul care iese sa apere atacantul cu mingea si pentru cel care se deplaseaza inapoi la jucatorul cu mingea pentru a acoperi culoarul de pasare spre interior.
  • Jucatorul care apara atacantul cu mingea este responsabil de inchiderea depasirii, iar jucatorii de langa el vor ajuta.
  • Aparatorii de pe partea de ajutor trebuie sa invete sa opreasca patrunderile prin plasarea corpului lor in calea celui care patrunde.
  • Jucatorii din spate (4, 3) trebuie sa apere in fata pivotului jos (nu in spate). Ei vor insoti (supraveghea) patrunderea pivotului pana in mijlocul spatiul de 3”; jucatorul din mijloc (5) va acoperi, cat mai mult posibil, culoarele de pasare catre pivotul jos, si va ajuta jucatorii din spate (3, 4) cand este necesar.
  • Aparatorul din mijloc si cei doi din spate trebuie sa blocheze defensiv in jurul cosului; aparatorii din fata trebuie sa blocheze defensiv in aria caciulii.

Exercitii

Toate aceste concepte trebuie progresiv dezvoltate prin exercitii specifice, folosind metoda global-anlitic a invatarii. Aceasta inseamna sa combinam exercitii in care apararea zona exersata global (5x5) cu exercitii in care e antrenata doar o parte a zonei.

  • Exercitiu pentru jucatorii din fata: extremele ofensive au voie sa se deplaseze sub si deasupra tangentei, dar nu au voie sa nici sa arunce nici depasire daca sunt mai jos de linie. Atacul nu poate arunca decat dupa 4 pase. Aparatorii din fata trebuie sa se deplaseze conform conceptelor prezentate. Diag. 73.
  • Exercitiu pentru jucatorii din fata si spate pe partea mingii. Diag. 74.
  • Acelasi exercitiu dar angrenand si aparatorul din fata de pe partea de ajutor. Diag. 75.
  • Exercitiu pentru cei patru aparatori de perimetru. Diag. 76.
  • Exercitiu pentru jucatorii fata-spate de pe partea mingii si aparatorul din mijloc. Diag. 77.
  • 5x5 exercitiu practic de zona globala.

Toate aceste concepte pot fi introduse progresiv la 15 - 16 ani; apoi la 17 - 18 ani, ele vor fi perfectionare. In plus la 17 - 18 ani, antrenorul poate sa-i invete si alt aliniament de zona (1 - 3 - 1; 1 - 2 - 2; 3 - 2;) zona match-up zona combinata (cutia +1; diamant+1; triunghi+1).

APARAREA PRESING

In general, la aceasta varsta, antrenorul nu trebuie sa risipeasca mult timp dezvoltand un presing specific.

Lucrand cu cei de 15 - 16 ani, antrenorul poate antrena presingul om la om, folosind conceptele de baza ale apararii om la om (ajuta si revin-o, rotatia, etc.) si desigur fundamentele individuale.

Va fi destul sa dezvolte deprinderile de aparare, fara sa perfectioneze aspecte specifice.

 Mai tarziu, cu cei de 17 - 18 ani, aceste aspecte vor fi luate mult mai specific.

Pozitionare si miscare

Antrenorul poate organiza exercitii care sa imbunatateasca asezarea si deplasarile tuturor jucatorilor, dar trebuie sa dea mare atentie aparatorilor departe de minge:

  • In acest caz, jucatorii din spate trebuie sa se orienteze catre linia mediana verticala a terenului care sa poata vedea mingea si atacantul lor. Diag. 78.
  • in plus, cu cat mai departe este un atacant de minge, cu atat aparatorul este mai departe de atacant spre minge. Diag. 79. aceasta distanta se reduce cand jucatorul cu mingea se apropie, desi cu mai putina viteza, asa ca din acel loc aparatorul se fie capabil sa „sara” catre jucatorul care dribleaza. Diag. 80.
  • Aparatorul departe de minge trebuie sa fie gata sa reactioneze la o pasa lunga spre atacantii lor asa ca sa poata intercepta mingea sau cel putin sa ajunga la ei ca sa-i apere ei trebuie sa invete sa anticipeze pasa lunga si sa alerge rapid inapoi, fara sa piarda din vedere mingea, imediat ce mingea a parasit mainile atacantului.
  • Acesti aparatori trebuie sa invete sa schimbe pozitia lor de fiecare data cand mingea sau atacantul lor se misca.
  • Este important ca ei sa anticipeze miscarea mingea si sa fie gata sa ajute sa voteze.
  • Ei trebuie de asemenea sa exerseze oprirea patrunderii atacantilor lor spre minge.

Marcajul dublu

Antrenorul poate lucra si pentru marcajul-dublu, trebuie si strategie. Cand trebuie sa facem marcajul dublu? Cum trebuie sa faca marcajul dublu?

De exemplu: daca aparatorul driblerului reuseste sa-l opreasca, un marcaj dublu poate veni din spatele driblerului (partea oarba). Diagrama 81. daca driblerul depaseste aparatorul lui, un marcaj dublu poate veni din fata. Diag. 82.

  • Cand doi jucatori aseaza un marcaj dublu, ei trebuie sa fie siguri ca driblerul nu trece printre ei, asa ca vor lucra pentru a perfectiona aceasta tehnica.
  • Jucatorii trebuie sa invete capcana fara sa faulteze.
  • Odata ce driblerul opreste driblingul prinzand mingea, scopul apararii din capcana nu va fi sa smulga mingea, ci sa-l forteze sa paseze prost sau sa faca 5". Ei nu trebuie sa atinga atacantul, doar sa acopere culoarele de pasare cu bratele lor, facand pasa dificila.
  • Ceilalti trei aparatori trebuie sa invete sa roteze pentru a profita de capcana coechipierilor. Diag. 83.

Alte aspecte

  • Antrenorul trebuie sa decida si sa lucreze pentru ce vor face daca atacantii folosesc blocaje. In general schimbarea de oameni este o buna strategie pentru terenul din fata si uneori si pentru terenul din spate. Pentru a fi folosita cu succes schimbarea trebuie exersata prin exercitii specifice.
  • Antrenorul jucatorilor de 17 - 18 ani pot decide sa introduca aparari presing specifice ca "alearga si sari" run and jump sau zona presing pe diferite arii (tot terenul, pe jumatate, trei sferturi de teren). Oricum nu este recomandabil ca antrenorul sa creeze diferite feluri de presing, care probabil vor deruta si vor crea confuzii.

Strategia apararii pentru avansati

Cu cei de 17 - 18 ani, antrenorul trebuie sa continue cu perfectionarea fundamentelor individuale ale apararii ca si a conceptelor apararii colective. In plus daca echipa este „gata”, el poate lucra pentru aspecte mai complexe ca aparare presing, aparare combinata, si alte combinatii defensive.

De exemplu: el poate introduce diferite modalitati pentru a apara la o pasa distanta (interceptie sau flotare) si sa le foloseasca in functie de strategia globala defensiva a jocului.

La fel se poate proceda si cu aparatorul pivotului, in functie de circumstante – uneori apararea din spate, alteori apararea din fata.

Alternarea apararii om la om – zona, sau schimbarea aliniamentelor apararii zona.

Acest fel de invatare trebuie sa fie parte a dezvoltarii juniorilor de 17 - 18 ani, dar poate deveni un obiectiv dificil daca jucatorii nu au trecut printr-un proces progresiv de invatare in anii precedenti.

Antrenorul trebuie sa faca o evaluare realista a capacitatilor jucatorilor inainte de a extinde strategia apararii echipei.

Contraatac si tranzitie

Jucatorii de baschet trebuie sa joace contraatac de la inceput. Antrenorul nu trebuie sa impiedice tinerii jucatori de la contraatac improvizat, deoarece place jucatorilor si-i ajuta sa dezvolte fundamentele.

La jucatorii de 15 - 18 ani fundamentele contraatacului vor fi evaluate de antrenorul care trebuie sa lucreze pentru a elimina deficientele gasite. De obicei urmatoarele aspecte au nevoie de perfectionare.

Prima pasa de lansare

Antrenorul poate gasi deficiente ca o intoarcere (pivotare) incorecta catre lateral, o pozitie gresita sau dezechilibrata a corpului, ducerea mingii jos, sau un demarcaj prost sau intarziat al fundasului in lateral (spatiu gresit, pozitie gresita a corpului).

  • Recuperatorul trebuie sa se intoarca (pivoteze) spre linia laterala de pe aceeasi parte unde a recuperat, cu fata spre cel mai apropiat colt al terenului; el trebuie sa se intoarca usor din aer, astfel ca sa aterizeze intr-o pozitie corecta pentru a executa prima pasa (o aterizare echilibrata este indispensabila); juniorii dreptaci au de obicei probleme cu o intoarcere corecta pe partea stanga si pasa cu  mana stanga.
  • Recuperatorul trebuie sa aterizeze cu mingea bine protejata, departe de atacant, si prin extensia bratelor trebuie sa gaseasca un culoar de pasare liber spre lateral.
  • Fundasul trebuie sa se deplaseze spre o arie corecta, spre linia laterala atunci cand coechipierul apuca mingea. Antrenorul decide locul pentru primirea primei pase, de obicei extensia liniei de aruncari libere. Unii jucatori au tendinta sa se apropie de recuperator, dar acesta reduce sansele de declansare a contraatacului.
  • Astfel, fundasul trebuie sa mearga spre o arie in lateral in prelungirea liniei de aruncari libere cu spatele spre linia laterala, si sa astepte pasa. Numai cand nu este culoar de pasare liber, el se va deplasa spre linia de fund sau spre mijloc pentru a primi pasa.
  • Exercitii specifice pot fi realizate pentru a dezvolta toate aspectele pasei de declansare a contraatacului. Intai fara adversari, apoi cu un aparator pe recuperator, apoi cu un aparator si pe fundas. Diag. 84.

Jocul fundasilor

Doua greseli sunt frecvente: intoarcerea cu fata spre linia laterala, pierzand astfel vederea asupra terenului, si bataia mingii in pamant cand primesc mingea fara sa priveasca in fata pentru a vedea coechipierii liberi.

  • Fundasii trebuie sa invete sa se intoarca cu spatele spre linia laterala, avand capul sus pentru a avea o buna vizibilitate a intregului teren, pentru a evalua rapid situatia si a decide intre o pasa in fata spre culoarul central sau sa opreasca contraatacul.
  • Aceasta evaluare rapida trebuie sa se faca fara a bate mingea de pamant.
  • Cand dribleaza spre mijloc ei trebuie sa invete sa foloseasca un dribling lung pe prima pasa cu mana indepartata de linia laterala (multi jucatori folosesc numai mana indemanatica).

Trebuie dezvoltata abilitatea de a dribla si pasa deplasandu-se in viteza pentru a trece mingea, dar avand o buna viziune asupra situatiei in teren, evaluare rapida si decizie corecta, pentru finalizarea contraatacului

Driblingul recuperatorului

Trebuie perfectionat pentru situatiile cand recuperatorul trebuie sa scape de presiunea aparatorilor pentru a gasi un unghi favorabil de pasare sau cand fundasii nu sunt liberi, culoarul central este liber si el poate dribla in siguranta pentru a declansa contraatacul.

Antrenorul trebuie sa aiba rabdare cu jucatorii inalti, care vor gresi foarte mult la inceput, dar beneficiile viitoare merita.

Alergarea pe contraatac

De cele mai multe ori jucatorii gresesc pentru ca nu iau startul la momentul oportun, greseala frecventa fiind ca asteapta ca fundasii sa primeasca mingea, cand este prea tarziu.

  • Jucatorii care nici nu recupereaza nici nu sunt fundasi trebuie sa sprinteze pe contraatac cand vad ca recuperatorul a prins mingea, alergand spre cel mai apropiat culoar liber, la inceput fara sa se uite la minge, dar apoi de la jumatatea terenului sa intoarca capul pentru a vedea mingea.
  • De regula ei trebuie sa ia culoarul lateral liber cel mai apropiat. Daca culoarul nu este liber va alerga pe celalalt, sau daca si acesta este ocupat ei vor alerga pe culoarul central in fata fundasului (acest ultim aspect depinde de structura contraatacului si ramane la latitudinea antrenorului).

Finalizarea contraatacului

Antrenorul va decide cum doreste ca echipa sa sa finalizeze contraatacul si va lucra pentru aceasta.

  • La echipele de 15 - 16 ani ar trebui sa folosim situatii simple de superioritate in finalizare (1x0, 2x1, 3x1, 3x2, 4x2, 4x3) mentinand jucatorii in culoarele proprii
  • La echipele de 17 - 18 ani trebuie sa dezvolti o miscare de tranzitie mai complexa care sa deserveasca contraatacul si asezarea ofensiva.

Contraatacul din interceptie

Se intampla de multe ori si este necesar de a fi pregatit

  • Daca jucatorul care intercepteaza este intr-o pozitie favorabila, el trebuie sa dribleze rapid spre cosul opus.
  • Daca nu este intr-o pozitie avantajoasa el trebuie sa ridice capul sa priveasca in teren sa evalueze situatia si sa decida daca paseaza la un coechipier, dribleaza inainte sau opreste contraatacul.
  • Ceilalti 4 jucatori trebuie sa se miste rapid; fundasul trebuie sa gaseasca un culoar de pasare miscandu-se spre linia laterala cea mai apropiata de minge; ceilalti 3 trebuie sa alerge si sa ocupe culoarul liber pentru contraatac.

Antrenorul trebuie sa foloseasca exercitii de aparare pentru a antrena si contraatacul dupa interceptie: 3x3, 4x4, 5x5 la un cos si plecare pe contraatac.

Exerciţiu practic:
organizeaza 3 exercitii care sa antreneze aspectele specifice apararii si contraatacului cand aparatorii castiga mingea.

Atacul om la om

Atacul colectiv (om la om si zona) trebuie sa fie in stransa legatura cu dezvoltarea deciziilor tactice ofensive si fundamentelor individuale ofensive. O greseala frecventa a antrenorilor care lucreaza cu echipe de 15 - 18 ani, este ca ei invata jucatorii o serie de scheme pe care jucatorii le invata automat. Jucatorii vor sti unde sa mearga, dar nu vor stapani deciziile tactice, si fundamentele tehnice implicate in fiecare miscare, astfel ca le vor executa prost.

Rezultatul va fi, de exemplu o echipa de 15 - 16 ani care are o asezare buna in teren cu combinatii care includ blocaje, dar jucatorii sunt inabili sa realizeze aceste blocaje corect. Sau o echipa de 17 - 18 ani cu un atac cu pivot jos, dar incapabili sa-l angajeze.

Astfel multi antrenori risipesc inca mult timp din antrenament invatand combinatii pe care jucatorii nu sunt capabili sa le execute corect.

Tinand cont de acestea, antrenorul trebuie sa decida ce fel de atac poate fi mai potrivit pentru echipele lor. Ca exemplu, cateva idei vor fi explicate in paragrafele urmatoare.

Atacul de baza pentru echipele de 15 - 16 ani

Este potrivita o asezare in atac cu patru jucatori de perimetru si un singur jucator cu spatele la cos. Mai mult, este recomandabil ca cel care joaca cu spatele sa fie pe rand oricare dintre ceilalti, mai putin conducatorul de joc. De ce?

  • Toti jucatorii au nevoie de mai multe oportunitati sa joace cu fata la cos pentru a-si dezvolta fundamentele ofensive de baza. La aceasta varsta ei sunt abia la inceputul invatarii actiunilor cu spatele, asa ca atacul va oferi mai putine ocazii pentru aceasta pozitie.
  • De asemenea, ei au nevoie de mai mult spatiu pentru a depasi in dribling si de a arunca de sub cos, ca si de mai mult spatiu pentru a juca cu pivotul fara prea multa circulatie.
  • Folosind aceasta asezare, jucatorii vor avea multe ocazii pentru a dezvolta deciziile tactice de baza.
  • Pentru a construi o aparare de echipa, structura 4x4 pe perimetru este excelenta. De aceea atacul cu patru jucatori pe perimetru ne va ajuta sa construim apararea colectiva si vom beneficia de o aparare mai buna.

Ca exemplu, in Diag. 89. avem o asezare mai apropiata de echipele de 15 - 16 ani. Cum se vede in Diag. 90., putem dezvolta pe o parte un atac 3x3 cu pivotul si un blocaj departe de minge; se pot adauga si alte combinatii treptat (blocaj iesire).

Cateva reguli trebuie stabilite pentru a favoriza optiunile acestei asezari.

  • Ori de cate ori un fundas paseaza mingea pe o parte, el va merge si va bloca  pentru toti jucatorii din partea opusa. Diag. 91. si 92.

Mai tarziu alta optiune poate fi introdusa; daca fundasul opus pivotului paseaza cu extrema, el va face da si du-te si va bloca pentru pivot, iar ceilalti jucatori se vor deplasa sa compenseze. Diag. 93.

De fiecare data cand un fundas nu poate primi mingea deoarece este marcat la interceptie, el va merge si va bloca departe de minge toti jucatorii de perimetru din partea opusa. Diag. 94.

Datorita acestor reguli, pozitiile si deplasarile jucatorilor provoaca multe optiuni care trebuie dezvoltate prin lucru specific pentru luarea deciziei si fundamentele individuale.

  • Extrema de pe partea pivotului, poate sa-l foloseasca pentru demarcaj (Diag. 95.), iar extrema de pe partea opusa poate incerca o patrundere back-door daca este marcata la interceptie Diag.96.).
  • Jucatorii trebuie sa foloseasca schimbarile de directie si de viteza pentru a se demarca (Diag. 97.).
  • blocajele departe de minge determina multe oportunitati. De exemplu: jucatorul 5 fenteaza spre cos, pentru a ajuta blocajul la jucatorul 1, dar sesizeaza oportunitatea creata si schimband viteza apare direct sub cos (Diag. 98.).
  • alt exemplu, cel care blocheaza are avantaj din schimbarea aparatorilor, pivoteaza si paseste spre cos pentru a primi mingea (Diag. 99.).
  • Totodata trebuie profitat de o imperechere proasta in urma schimbarii oamenilor la blocaj. Astfel jucatorii cu avantajul inaltimii vor invata sa joace pivot, iar cei cu dezavantajul inaltimii se vor misca spre afara.
  • Aceasta miscare creeaza multe situatii de 1x1, asa ca jocul de 1x1 trebuie perfectionat in permanenta.
  • De asemenea, creeaza ocazii de a juca contra "ajuta si revino". Astfel de cate ori un jucator care dribleaza este inchis de alt aparator, el trebuie sa invete sa gaseasca coechipierul liber.

CONCEPTE AVANSATE PENTRU ECHIPELE DE 17 - 18 ANI

La aceasta varsta jucatorii pot invata sa joace cu doi jucatori inauntru (doi pivoti jos, sau doi pivoti sus, sau unul jos si unul sus) si vor lucra urmatoarele:

  • Blocheaza pe cel care blocheaza (Diag. 100. si Diag. 101.).

Jucatorul care blocheaza 2, primeste imediat un blocaj de la alt coechipier 5, astfel ca jucatorul cu mingea sa aiba doua optiuni de a pasa.

  • Blocaje succesive pentru suteri (Diag. 102., 103., 104.)

Jucatorul care primeste blocajul trebuie sa « citeasca » apararea si sa-si creeze avantaje din situatiile create.

Jucatorii care blocheaza trebuie sa invete sa ceara mingea daca aparatorii lor schimba oamenii sau ajuta.

  • Dublu blocaj (Diag. 105., 106., 107.).

Doi jucatori umar la umar aseaza un blocaj. Ei vor invata sa citeasca apararea si sa ceara mingea in caz ca aparatorii schimba sau ajuta.

  • Blocaje oarbe (Diag.108., 109.).

Blocajul care vine din spatele aparatorului astfel ca el nu poate vedea pe cel care blocheaza. Acest blocaj este eficient pentru blocarea aparatorilor a caror atentie este foarte concentrata  in fata lor, asa ca ei nu sunt alertati de un eventual blocaj (aparatorul jucatorului cu mingea sau aparatorul care face marcaj la interceptie.

  • Blocaj iesire cu ceilalti trei atacanti pe partea opusa

Atacantii 1 si 4 joaca blocaj iesire pe un maximum de spatiu. Daca ajutorul vine din partea opusa, mingea trebuie pasata coechipierului liber. Aceasta asezare face ajutorul destul de dificil, iar atacantii au mai multe optiuni pentru a dejuca ajutorul.

  • Patrunderi cu ajutorul blocajului facut de jucatorul din caciula (Diag.111., 112.).

Fundasii pot patrunde pe blocajul caciulii numai dupa ce mingea se afla mai jos decat extensia liniei de aruncari libere, inainte ca aparatorii sa se miste pentru a flota. Oportunitatea este foarte importanta in special daca patrunzatorul merge dinspre partea de ajutor. Aceasta combinatie poate avea doua posibilitati de pasa spre patrunzator si spre cel care blocheaza care se demarca in afara.

  • Jocul 1x1 si pasa pe dublaj

Trebuie sa oferim maximum de spatiu pentru jocul de 1x1. Daca ajutorul vine de la alti aparatori, el trebuie sa paseze coechipierilor liberi. Coechipierii trebuie sa invete sa se faca liberi cand aparatorii lor ajuta.

Daca apararea ajuta folosind aparatorii interiori si deplaseaza aparatorii de pe perimetru sa ajute la cei care ajuta, atunci jucatorii 4 si 5 pot bloca aparatorii de pe perimetru pentru a dejuca revenirea lor la oamenii lor, si a permite driblerului sa paseze in siguranta celor ramasi liberi (1, 3).

Nu este necesar ca jucatorii de 17 - 18 ani sa cunoasca toate aceste aspecte, ci antrenorul sa aleaga cateva dintre ele si sa le perfectioneze cu jucatorii. Antrenorii trebuie sa fie constienti ca nu este suficient sa memorezi miscarile, ci  ca jucatorii trebuie sa inteleaga si sa stapaneasca toate deciziile tactice si fundamentele implicate si sa exerseze suficient pentru a fi capabili sa se execute fiecare miscare eficient.

ATACUL DE ZONA

Bazele atacului de zona sunt urmatoarele:

Deplaseaza aparatorii in afara pozitiilor lor

  • Fundasul cu minge trebuie sa se deplaseze intr-o pozitie in care sa forteze un aparator din fata sa se deplaseze din pozitia lui de baza
  • Apoi el trebuie sa-si creeze un avantaj din aceasta miscare, pasand mingea la extrema de pe aceeasi parte.
  • Extrema trebuie sa stea intr-o pozitie care sa-l forteze pe aparatorul din spate sa iasa la el.
  • Pivotul trebuie sa se miste intr-o pozitie spre colt in care sa forteze aparatorul central sa iasa in zona aparatorilor din spate.
  • Aceasta miscare creeaza pozitii bune de aruncare pentru extrema si pivot pana cand aparatorii ajuta. Daca aceasta se intampla atunci va aparea o buna ocazie pentru a pasa mingea in interior spre caciula care trebuie sa invete sa si coboare pentru a gasi un culoar de pasare.
  • O greseala comuna a jucatorilor din caciula este sa coboare automat, fara sa aiba sansa de a primi mingea. In schimb ei trebuie sa paseasca spre un spatiu liber pentru a primi mingea.
  • La fel jucatorii de pe extrema,  pivot sau fundasul care reprimeste mingea, trebuie sa invete sa vada (chiar inainte sa primeasca mingea) daca un aparator vine sa-i preia; daca nu vine trebuie sa arunce; daca un aparator vine, ei trebuie sa stie de unde vine (din ce parte) concentrandu-se pentru atacarea acestei parti.
  • De asemenea, chiar inainte de primirea mingii, trebuie sa caute ce posibilitati exista pentru a pasa in interior, profitand de deplasarea aparatorilor dintr-o pozitie in alta. Realizand asta, atacantul cu minge va fi capabil sa paseze in interior imediat ce a primit mingea, inainte ca aparatorii sa se aseze pe noile pozitii.
O mare greseala la incepatori in atacul zonei este sa miste si iar sa miste mingea, fara sa gandeasca, fara sa provoace aparatorii sa se deplaseze in afara pozitiei lor, fara sa paseze profitand de punctele slabe ale apararii si fara sa caute sa paseze in interior

Penetrarea in dribling spre interior (depasire spre interior)

Alta greseala frecventa impotriva zonei este sa nu folosesti driblingul spre a depasi pe interior

  • Jucatorii trebuie sa invete sa depaseasca cand aparatorul care trebuie sa-l inchida vine tarziu, in special cand se schimba mingea de pe o parte pe alta.
  • Ei trebuie sa ia decizii in concordanta cu reactiile aparatorilor. Uneori ei trebuie sa dribleze (unu sau doua driblinguri) pentru a se opri si a arunca din saritura, inainte ca aparatorul mare din mijloc sa-l inchida. Alteori in depasire el poate atrage ajutorul altor aparatori si atunci trebuie sa paseze coechipierilor liberi.

Jocul cu caciula

Trebuie sa folosim jucatorii din caciula cand dorim ca mingea sa circule, creand probleme apararii.

  • Fundasul dribleaza spre extrema pentru a lua cu el aparatorul din fata de pe acea parte. Atunci caciula se demarca in afara si primeste mingea (Diag. 120.).
  • Daca celalalt aparator din fata ia caciula, atunci caciula va pasa extremei libere (dig. 121). Asta va crea extremei ocazia sa arunce pana ce aparatorul din fata sau cel din spate vor veni sa-l apere. Daca nu arunca el poate sa-si creeze un avantaj din venirea in extremis a aparatorului, pasand la pivotul jos, la caciula care vine intr-un culoar de pasare liber sau sa dribleze spre interior (aminteste-ti  Diag. 118.).
  • Uneori extrema poate pasa caciulii (cand at.3 este aparat de aparatorul din fata) care se deplaseaza spre coltul caciulii pentru a crea dificultati celuilalt aparator din fata (dig.122). cand primeste mingea, arunca sau paseaza spre un coechipier liber.

Apar acum trei posibilitati:

  1. daca caciula este aparata de acelasi aparator din fata care a preluat extrema, atunci coechipierul va pasa inapoi extremei (Diag. 123.).
  2. daca caciula este aparata de celalalt aparator din fata, atunci el va pasa la coechipierii liberi de pe partea opusa (Diag. 124.).
  3. daca este aparat de aparatorul din mijloc atunci caciula va pasa sub cos la pivotul 5 sau spre coechipierii de pe partea opusa care se vor deplasa spre colt daca aparatorul 3 va ajuta la pivotul de sub cos (Diag. 125.).

Jocul caciula – pivot jos

  • cand pivotul primeste mingea, caciula trebuie sa patrunda spre cos cautand un culoar de pasa (mai ales cand ap.5 din mijloc preia pivotul (Diag. 126.).
  • cand caciula primeste mingea, pivotul trebuie sa intre spre cos cautand un culoar de pasare pentru a primi si inscrie (Diag. 127.).
  • Daca el nu primeste mingea, trebuie sa se continue drumul spre partea opusa pentru a primi de la extrema 2 (Diag. 128.).

Aceste combinatii creeaza oportunitati foarte bune pentru a arunca din interior sau de afara in cazul in care aparatorii de perimetru ajuta in interior.

Blocaje

Contra zonei blocajele sunt folosite pentru a impiedica deplasarea aparatorilor si sunt in special eficiente contra aparatorilor de pe partea de ajutor.

  • Atacantul 4 ingreuneaza deplasarea aparatorul 2, pentru ca atacantul 2 sa arunce liber (Diag. 129.).
  • Blocajul impiedica aparatorul din spate sa iasa si sa impiedice aruncarea de pe colt. Extrema trebuie sa se miste in spatele blocajului pentru a avea avantaj (Diag. 130.).
  • In ambele cazuri, blocajele trebuie asezate in timp ce aparatorii sunt concentrati asupra mingii pe partea opusa , si astfel cand mingea se paseaza pe cealalta parte, aparatorii nu vor fi capabili sa revina si sa blocheze aruncarea.

Atacul presingului

Antrenorii de la 15 - 18 ani nu trebuie sa risipeasca mult timp pentru a pregati echipa contra apararii presing. Va fi destul sa-i invete urmatoarele aspecte:

  1. Daca presingul este om la om, jucatorii trebuie sa elibereze cat mai mult spatiu pentru fundasul cu minge, care trebuie sa-si asume sarcina de a trece mingea in atac si de a nu opri driblingul pana la cosul opus, sau pana da o pasa buna.
    • Daca alti aparatori merg sa ajute sau sa faca capcana, atunci coechipierul liber trebuie sa se demarca si sa-si creeze un culoar de pasare liber pentru a primi mingea de la fundas.
  2. Daca este zona presing, atunci jucatorii trebuie sa joace larg, miscandu-se in ariile libere ale zonei.
    • Jucatorii trebuie sa joace cu capul sus ca sa vada tot terenul si coechipierii liberi.
    • Ei trebuie sa paseze repede inainte de a fi prinsi in capcana.
    • Ei pot folosi un jucator pivot pentru a crea probleme apararii si a favoriza circulatia mingii (Diag. 131.).
    • Ei trebuie sa concentreze zona pe o parte si apoi sa schimbe mingea pe cealalta parte. Asta va crea probleme apararii (Diag. 132.).
    • Ei pot dribla pentru a sparge apararea, imediat ce au primit mingea, daca aparatorii vin lent (Diag. 133.).
    • Driblerul trebuie sa vada tot terenul in timp ce dribleaza si sa caute coechipierii liberi pentru a pasa inainte de a fi condus in capcana.

Alte aspecte ale jocului colectiv

Sunt repunerile din lateral si fund, asezarea la aruncarile libere sau la angajarile 1x1 si pot fi introduse fara sa ia prea mult timp de pregatire.

De exemplu: aşezarea la aruncările libere şi la angajarea 1x1 pot fi introduse în timpul jocului din antrenament.

Referitor la repuneri la 15 - 16 ani este mai interesant pentru ei sa avem o asezare din care ei sa joace liber, pentru a-si dezvolta deciziile tactice. Antrenorul le poate da cateva sugestii, dar este bine sa le stimulam creativitatea si initiativa.

Cu cei de 17 - 18 ani, antrenorul poate folosi asezari specifice, dar nu trebuie sa sugrume jucatorii cu multe scheme si optiuni, ci sa-i ajute sa dezvolte deciziile tactice si fundamentele.

© 2012 - 2024 Dan Calancea | Un proiect MediaMind