DanCalancea



1

ROLUL BASCHETULUI IN EDUCAREA SI DEZVOLTAREA TINERETULUI

Jose Maria Buceta

 

Traducere : Prof. Dan Berceanu
Tehnoredactare : Prof. Emil Dumitru

 

DREPTURILE TINERILOR SPORTIVI

1.2. CRESTEREA STARII DE SANATATE PRIN PRACTICAREA BASCHETULUI

1.3. DEZVOLTAREA VALORILOR PERSONALE (INDIVIDUALE) SI SOCIALE

  • Asumarea obligatiilor
  • Perseverenta
  • Responsabilitatea fata de grup
  • Lucrul în echipa
  • Respectarea regulilor
  • Respectul fata de ceilalti
  • Învata sa fie competitiv

1.4.DEZVOLTAREA RESURSELOR PSIHOLOGICE

  • Devoltarea capacitatii cognitive
  • Perceperea controlului
  • Masuri pentru cresterea "controlului"
  • Increderea în sine (self – confidence)
  • Parerea despre sine Stima de sine ( Self – concept and self esteem )
  • Influenta antrenorilor
  • Autocontrolul

1.5. EXPERIENTE POZITIVE

1.6. DEZVOLTAREA ATLETICA

  • Minibaschet
  • Echipa de 13-14 ani
  • Echipa de 15-16 ani
  • Echipa de 17-18 ani

1.7. STILUL DE MUNCA AL ANTRENORILOR

1.1. DREPTURILE TINERILOR SPORTIVI

  • Jucatorii tineri nu sunt jucariile antrenorului, ei sunt oameni; copii si adolescenti care au drepturile lor.
  • Dreptul de a participa la competitiile sportive, al caror nivel se potriveste cu caracteristicile si abilitatile lor.
  • Dreptul de a avea un antrenor calificat.
  • Dreptul de a juca, ca un copil sau adolescent si nu ca un adult.
  • Dreptul de a lua parte în luarea deciziilor privind activitatea lor sportiva.
  • Dreptul de a se antrena în siguranta si într-un mediu sanatos.
  • Dreptul de a primi pregatirea potrivita pentru a fi competitiv.
  • Dreptul de a fi tratat cu demnitate.
  • Dreptul de a avea placere în timpul practicarii sportului.

1.2. CRESTEREA STARII DE SANATATE
PRIN PRACTICAREA BASCHETULUI

  • Practicarea corecta a (mini) baschetului contribuie la dezvoltarea corecta a jucatorilor.
  • De asemenea, contribuie la dezvoltarea unor deprinderi sanatoase: nutritia corecta, deprinderi igienice, autocontrol.

Totusi pot exista si interferente negative:

  • planificarea inadecvata a lucrului cu greutati la jucatorii de minibaschet;
  • exercitii dificile care pot cauza accidentari grave;
  • Activitatea stresanta si descurajanta pot face jucatorii sa renunte la baschet.
  • Apelarea la substante dopante.

1.3. DEZVOLTAREA VALORILOR
PERSONALE SI SOCIALE

  • Asumarea obligatiilor – (renuntarea la unele placeri individuale pentru realizarea performantei si pentru echipa); trebuie sa se gândeasca si la altii nu numai la el; prea multi tineri care, când se apuca de ceva si nu le mai "place", sau dau de greu, renunta prea usor:
  • Perseverenta – sa urmaresti un tel pâna îl realizezi.
  • Responsabilitatea fata de grup – jucatorul trebuie sa stie ce trebuie sa faca si ce se asteapta de la el individual – sa înteleaga importanta contributiei proprii pentru echipa.

Exemplu: un jucator recupereaza mingea deoarece coechipierii lui au facut bine blocajul defensiv; antrenorul trebuie sa sublinieze si contributia celorlalti.

  • Lucrul în echipa – importanta colaborarii si întrajutorarii, trebuie încurajata colaborarea:

    • ex. 2x2 - jucatorii nu au voie sa dribleze, doar sa paseze (1/1 teren).

  • Respectarea regulilor – (regulile jocului, regulamentul intern, regulile antrenamentului).
  • Respectul fata de ceilalti – (coechipieri, antrenori, adversari, arbitrii, spectatori)
    • învata sa respecte diferentele individuale (rasa, religie, nationalitate), sa coexiste cu ceilalti mai buni sau mai putin buni, sa devina mai sociabili;
    • respectul mutual, solidaritatea;
    • antrenorul trebuie sa fie un exemplu, el trebuie sa respecte toti jucatorii, indiferent de valoare si diferente, sa aiba relatii apropiate cu toti jucatorii, o cunoastere mai buna sporind respectul reciproc (vizite la muzee, concerte, excursii);
    • rivalitatea în sport trebuie sa fie cooperanta si prietenoasa, nu trebuie motivati jucatorii spunându-le ca adversarii au zis despre ei ca sunt idioti etc.; sa nu blameze arbitrii în fata jucatorilor.
  • Învata sa fie competitiv
    • sa accepte victoriile si înfrângerile ca parte a procesului de devenire;
    • sa priveasca victoriile cu moderatie si înfrângerile cu speranta;
    • antrenorul sa felicite jucatorii pentru efortul lor, indiferent daca câstiga sau pierd.

Baschetul este un mijloc excelent, pe care antrenorii trebuie sa stie cum sa o foloseasca în beneficiul jucatorilor tineri.

Test exercitiu 1

 
Total de acord
Partial de acord
Nu sunt de acord
1. Practicarea unui sport este totdeauna benefica pentru sanatatea noastra.      
2. Accidentele suferite de sportivi sunt o problema de noroc.      
3. Jocul într-o echipa de baschet poate ajuta sportivii sa-si dezvolte obiceiuri sanatoase.      
4. Obligativitatea nu este buna. Copii trebuie sa practice sportul numai când ei doresc.      
5. Antrenamentul trebuie sa ajute jucatorii sa învete cum sa lucreze în echipa, acceptând responsabilitatile lor personale.      
6. Este important ca jucatorii sa-si urasca adversarii: "Adversarii sunt buni numai morti".      
7. Daca arbitrul ia o decizie incorecta, antrenorul trebuie sa protesteze energic asa ca jucatorii lui sa vada ca-i apara.      
8. Când joaca într-o competitie pe care nu o pot câstiga, este mai bine sa-i lase de capul lor, sau sa-i apostrofeze.      
9. Antrenorul trebuie sa fie un model, aratând respect si solidaritate pentru toti jucatorii, adversari si arbitrii.      
10. Baschetul poate fi o experienta de învatare foarte valoroasa pentru jucatorii tineri.      

1.4. DEZVOLTAREA RESURSELOR PSIHOLOGICE

Dezvoltarea capacitatii cognitive

  • dezvoltarea atentiei si concentrarii la stimuli diferiti;
  • abilitatea de a selecta si procesa informatiile externe;
  • sa ia decizii rapide;
  • folosirea prea multor stimuli (exercitii dificile), sau stimuli neadecvati, nu va stimula procesele cognitive (antrenamentul monoton, exercitii plictisitoare, care nu permit initiative proprii, nu duc deloc la o dezvoltare cognitiva).

Perceperea controlului (starea opusa neajutorarii)

  • controlul este fundamentul încrederii în sine, care este un aspect decisiv al tariei noastre psihologice; veste important sa dezvolti copiilor aceasta stare de control, în loc sa le permiti lor sa se simta fara ajutor (neajutorati);
  • lipsa de încredere care este normala la copii si adolescenti trebuie combatuta – ei au nevoie de experiente în care sa controleze lucrurile si sa câstige încrederea în sine, pentru a putea deveni puternici psihologic (daca antrenorul propune un exercitiu adecvat nivelului jucatorilor, si acestia stiu ce au de facut, atunci ei vor simti ca au controlul exercitiului; daca exercitiul are o dificultate foarte mare, peste posibilitatile lor, atunci ei se vor simti neajutorati; neajutorarea rezulta din faptul ca ei nu pot face asa mult cât se asteapta de la ei, sau deoarece nu li s-a spus clar ce trebuie sa faca).

Masuri pentru cresterea "controlului"

  • perfectionarea tehnicii individuale pentru a face fata cerintelor jocului de baschet;
  • stabilirea unor obiective tangibile potrivite cu nivelul jucatorilor;
  • sa li se explice jucatorilor ce trebuie sa faca, care sunt cerintele lor, si sa le ceara sa realizeze numai sarcinile desemnate;
  • sa joace cu adversari de nivelul lor pentru a se confrunta cu situatii pe care le pot controla;
  • introducerea unor exercitii accesibile nivelului jucatorilor, pe care jucatorii sa le poata controla;
  • antrenorul sa evidentieze actiunile jucatorilor mai degraba, decât rezultatele obtinute (dupa o victorie, antrenorul are ocazia sa evidentieze actiunile reusite ale jucatorilor care ar trebui repetate;jucatorii vor întelege ca au avut resursele sa controleze pretentiile (dorintele) jocului astfel ca sa obtina rezultatul dorit);
  • continuu sa sublinieze eforturile facute de jucatori pentru a obtine rezultatele dorite; daca actiunile au cerut un efort remarcabil trebuie mentionate (repliere, contraatac, aparare), iar daca ele privesc acuratete (precizie aruncari, pase, dribling) trebuie evidentiat efortul depus în antrenament pentru perfectionarea acestora;
  • antrenorul trebuie sa aprecieze decizia jucatorului, bazându-se pe circumstantele existente în momentul deciziei si nu în functie de rezultat;

Exemplu: antrenorul i-a spus unui jucator sa arunce când este liber în apropierea cosului; daca jucatorul arunca, antrenorul trebuie sa evalueze aceasta decizie pozitiv, chiar daca jucatorul a ratat; astfel, jucatorul va simti ca are controlul în aceasta situatie si va sti ce sa faca într-o ocazie viitoare.

Jucatorii trebuie sa înteleaga ca ei pot învata sa controleze lucrurile daca lucreaza pentru aceasta; asta îi va face mai siguri si mai competenti în orice activitate din viata lor.

Încrederea în sine (self – confidence)

  • este strâns înrudita cu perceperea controlului;
  • este încrederea jucatorilor în propriile resurse pentru a realiza un tel (obiectiv) anumit – încrederea nu este declarativa, de circumstanta;
  • a fi încrezator este un proces interior care implica sa ai un sens real al amândoura, dificultatea realizarii obiectivului si evaluarea realista a resurselor proprii, necesare atingerii lui;
  • de asemenea, un jucator cu încredere în sine fata de unul fara, stie ce sanse are si ce actiuni sa realizeze pentru a face aceste posibilitati sa devina realitate, stie cum sa neutralizeze dificultatile;
  • încrederea se dezvolta daca jucatorul simte ca el poate controla situatiile dificile din antrenamente si joc;
  • pentru jucator încrederea în sine este cheia progresului sau;

Increderea în sine nu este aceeasi pentru toate sectoarele vietii (un sportiv poate avea încredere în timp ce joaca baschet, dar este neajutorat în studierea matematicii; totusi întarind încrederea în sine într-un aspect important al vietii unei persoane (ex. Baschet).

Aceasta încredere se poate extinde si asupra altor sectoare prin dezvoltarea unei cai obiective de functionare (exercitare) care include urmatoarele elemente:

  • analiza obiectiva (realista) a ambelor, a situatiei careia trebuie sa-i facem fata si a resurselor proprii necesare realizarii acesteia;
  • propunerea unor obiective realiste si a unor planuri realiste pentru a atinge aceste obiective; aceasta va conduce catre o perspectiva (asteptare) adecvata a performantei;
  • încredere si control al propriului comportament, deasupra tuturor acelor lucruri care nu depind de propriile noastre actiuni;
  • o evaluare constructiva si obiectiva ale propriilor experiente, dar controlând ambele: succesul si esecul pentru a întari încrederea în sine.

Se poate face o distinctie între încrederea în sine specifica (care actioneaza în anumite situatii) si încrederea în sine generala, care releva nivelul de încredere în resursele proprii în orice situatie, cunoscuta sau necunoscuta:

  • Succesul controlat si esecul controlat (Controlul succesului si al esecului)
  • Succesului controlat apare când rezultatele sunt obtinute, obiectivele sunt realizate si jucatorii asociaza aceste rezultate cu controlul asupra resurselor proprii.
  • Esecul controlat apare când rezultatele nu sunt cele dorite, obiectivele nu sunt realizate, dar jucatorii înca simt ca ei controleaza procesul, încercând sa realizeze obiectivul. Ei vor învata din experientele nereusite si ei vor aplica aceste cunostinte în viitor.
  • Contribuie la dezvoltarea tolerantei, la frustrare si a capacitatii de reactie si perseverenta când ne confruntam cu situatii adverse. În acest caz, succesul ulterior ne va ajuta sa învatam sa credem în ei, când ei nu obtin rezultatele dorite si trebuie sa continuam sa le cerem rezultate în viitor.

Alternarea succesului controlat si esecului controlat este normala în procesul perfectionarii jucatorilor, trebuie sa traiasca ambele experiente, dar în cazul esecului controlat rezultatele lor trebuie sa fie cât mai apropiate de obiectivele dorite.

Preocuparile pentru obtinerea succesului controlat si esecului controlat sunt:

  • organizeaza jocuri în antrenamente si jocuri oficiale cu echipe apropiate ca nivel si valoare;
  • fixeaza obiective realiste, bazate pe performantele jucatorilor (actiunile lor) si nu pe rezultatul jocului;
  • elaboreaza planuri adecvate pentru realizarea obiectivelor, focalizând eforturile personale ale jucatorilor pentru realizarea obiectivelor;
  • foloseste criterii corecte si pe interesul jucatorilor pentru a decide daca un obiectiv este atins sau nu;
  • analizeaza performantele într-un mod obiectiv, bazându-se pe criterii stabilite;
  • nu judeca performantele jucatorilor în relatie cu cu rezultate care pot fi datorate altor factori;
  • antrenorii nu trebuie sa traga concluzii generalizate bazate pe experiente izolate (echipa joaca prost pentru ca ultimul joc a fost pierdut).
  • Evita judecata realizarilor jucatorilor când sunt intense (la sfârsitul meciului, când pierzi în final.

Dupa cum puteti vedea, modul în care realizarile jucatorilor sunt evaluate constituie un element crucial în dezvoltarea si întarirea încrederii în sine.

Parerea despre sine. Stima de sine (Self – concept and self esteem)

"Parerea despre sine" se refera la parerea pe care o persoana o are despre sine.

"Stima de sine" prezinta masura în care acelei persoane îi place "parerea despre sine"

În ambele cazuri este vorba de o apreciere globala si nu este raportata special la o anumita activitate.

La copii si adolescenti aceste valori fluctueaza usor în functie de succesele si esecurile imediate în activitatile pe care ei le considera cele mai importante pentru ei în acel moment (scoala, baschetul etc.).

Deci, experientele baschetbalistice pot afecta "PAREREA DESPRE SINE" si "STIMA DE SINE" a jucatorilor tineri.

Pentru o mai buna întelegere si relevanta, am diferentiat jucatorii pe trei grupe în functie de nivelul "parerea despre sine" si "stima de sine"

  1. În acest grup sunt acei jucatori cu parerea despre sine si stima de sine adecvate, care nu depind de succesele lor în sport:
    • în acest caz, situatia trebuie mentinuta, întarind încrederea în sine a jucatorilor si prevenind asocierea între succesele lor în sport si valoarea lor ca oameni.
  2. Jucatorii care identifica parerea despre sine si stima de sine cu succesele sau esecurile din sport:
    • în viata acestora sportul joaca un rol major;
    • ei devin vulnerabili, baschetul devine stresant, periclitând performantele, sanatatea si dezvoltarea acestora (mai ales dupa 13 ani).

    Exemplu : Karl are 15 ani si este într-o echipa de cadeti. Singura lui grija este succesul ca jucator. Orice nerealizare din sport echivaleaza pentru el cu un esec. Orice comentariu negativ al antrenorului îl afecteaza enorm. El sufera mult, fiecare joc devine pentru el un test primejdios pentru a-si dovedi lui valoarea. Karl care nu joaca bine cum ar putea, si lucrurile merg spre rau. Mai târziu el a avut doua accidentari serioase si acum este deceptionat si se considera terminat.

    În acest caz antrenorii trebuie sa aprecieze corect situatia si sa încerce sa diferentieze succesele din sport fata de cele din evolutia personala a jucatorului prin doua cai:

    1. - Pe de o parte, evidentiind acele aspecte din viata jucatorului (fara legatura cu baschetul) care merita mentionate (talent la desen, bun la limbi straine).
    2. - Pe de alta parte, încurajând perceptia jucatorului asupra experientelor din sport pentru a întari încrederea lui în sine, ferindu-l de perceperea necontrolata a esecului, care poate provoca crize serioase ale "PARERII DESPRE SINE" si "STIMEI DE SINE".
  3. Grup format din acei jucatori cu o slaba reprezentare a impresiei de sine si a autostimei care pot folosi experientele din baschet pentru a îmblânzi situatia. În acest caz baschetul poate contribui la îmbunatatirea încrederii în sine a acestor jucatori si de asemenea, "PAREREA DESPRE SINE" si "STIMA DE SINE" ; acestea din urma nu trebuie asociate numai cu succesul ca jucatori de baschet, ci si cu realizarile lor (controlul lor asupra situatiilor) din alte domenii de activitate.

Influenta antrenorilor

Relatia dintre antrenori si jucatorii tineri poate avea o influenta decisiva pentru "PaREREA DESPRE SINE" si "STIMA DE SINE" a jucatorilor. Totusi, comportamentul antrenorilor în relatia cu jucatorii este crucial.

Exemplu: un antrenor poate avea o influenta negativa daca:

  • insulta jucatorii;
  • îi subapreciaza;
  • râde de ei în fata echipei;
  • îi cearta fara nici o explicatie, ori fara sa le dea ocazia sa rectifice greseala în viitor;
  • foloseste expresii care pot extinde referirile la valoarea lor ca sportivi si asupra valorilor lor ca oameni; (tu nu poti face nimic ca lumea; esti un idiot);

Test exercitiu 2

 
Total de acord
Partial de acord
Nu sunt de acord
1. Antrenorul nu poate face nimic pentru a creste resursele psihologice ale jucatorilor lui.      
2. Introducerea unor exercitii adecvate în lectie pot influenta pozitiv dezvoltarea cognitiva a jucatorilor.      
3. Antrenamentele monotone sunt cele mai potrivite pentru dezvoltarea abilitatilor de atentie ale jucatorilor.      
4. Pentru a dezvolta notiunea de "control" la jucatorii tineri este recomandabil la antrenor sa asocieze rezultatele obtinute cu executiile jucatorilor lor.      
5. Situatiile de "succes controlat" sunt acelea în care jucatorii au succes numai în acele jocuri în care ei doresc sa învinga.      
6. Situatiile de "control al esecului" pot ajuta cresterea încrederii în sine.      
7. Antrenorul care explica cu grija jucatorilor sai ce trebuie sa faca, ajuta la dezvoltarea perceptiei "controlului" la jucatorii sai.      
8. Antrenorul care propune obiective pe care jucatorii sai le pot atinge, stimuleaza încrederea în sine a jucatorilor.      
9. Parerea de sine si stima de sine trebuie sa depinda de succesul în sport deoarece jucatorii vor fi mai motivati.      
10. Comentariile antrenorului catre jucatorii sai pot avea o mare influenta pentru ambele: parerea de sine si stima de sine.      

TOTUsI antrenorul are o influenta pozitiva, evitând comportamentul prezentat mai sus si aplicând urmatoarea strategie:

  • definesc cu claritate si precizie telurile pe care jucatorii trebuie sa le atinga;
  • ajutând jucatorii sa îndeplineasca obiectivele si întarindu-i prin aprecieri pozitive pentru actiunile lor bune;
  • diferentiind actiunile care trebuie facute de jucatori cu performanta atletica referindu-se la ele cu specificatie;
  • corectând jucatorii constructiv, aratându-le ceea ce fac rau, si facându-i sa înteleaga unde ei gresesc si furnizându-le ocazia sa rectifice greselile.

Autocontrolul

Pentru un jucator este foarte important sa dezvolte autocontrolul: sa-si poata controla iesirile (impulsivitatea) si în general toate actiunile care pregatesc si realizeaza performanta.

Baschetul furnizeaza multe situatii în care jucatorii trebuie sa învete sa se autocontroleze:

  • decizia dezavantajata a unui arbitru;
  • greselile copilaresti ale unui coechipier;
  • lovirea intentionata de catre un adversar;
  • o greseala tehnica;
  • când jucatorul este schimbat si merge pe banca;

Exemple:
- O jucatoare foarte buna în pregatire si joc are acelasi pretentii si de la coechipiere. Când acestea gresesc, ea le ocareste agresiv. Antrenorul i-a explicat ca are un comportamentul gresit, inhibând coechipierele, ea a înteles sa faca un efort sa se autocontroleze. Când o coechipiera greseste, îi zâmbeste, o încurajeaza sau o ignora.
- Mario e la minibaschet si la o decizie a arbitrului (inventata) a protestat, iar antrenorul l-a schimbat si nu l-a dezbracat nici la urmatorul meci, explicându-i ca aceasta pierdere a autocontrolului este motivul. Mario a înteles si este capabil sa se autocontroleze.

Acesti antrenori au profitat de ocaziile ivite pentru a-si educa jucatorii, dar alti antrenori pierd, rateaza ocaziile oferite de joc.

Antrenorii de copii trebuie sa fie mereu în alerta, profitând de aceste ocazii la modelarea jucatorilor din punct de vedere educational, ajutându-i sa-si îmbunatateasca capacitatea de a se controla.

Exercitiu practic: gândeste-te pentru zece minute la echipa ta si fa o lista cu acele ocazii pe care tu le poti folosi pentru a ajuta jucatorii sa se autocontroleze.

1.5. EXPERIENTE POZITIVE

Baschetul poate fi un summum de experiente foarte valoroase. Experientele pozitive sunt importante pentru fiecare. Daca experientele pozitive depasesc pe cele negative atunci este bine si jucatorii obtin mai multe beneficii de la practicarea baschetului.

Experienta pozitiva trebuie sa se produca în fiecare zi prin urmatoarele aspecte:

  • placere, distractie;
  • executii tehnice reusite (stapânirea îndemânarii skills mastery);
  • recunoasterea sociala de la antrenor la coechipieri;
  • rasplata interioara (simtaminte pozitive, satisfactie personala, mândrie);
  • sa simti ajutorul social al antrenorului si coechipierilor.

1.6. DEZVOLTAREA ATLETICA

Unul din telurile echipelor de baschet este si dezvoltarea atletica, pentru ca unii dintre jucatori sa ajunga în elita. Totusi acest test trebuie subordonat scopului general al dezvoltarii, descris în acest capitol:

  1. baschetul contribuie la o societate mai buna, cu barbati si femei mai bine pregatiti sa înfrunte viata cu eficienta, sanatate si cu multa toleranta si spirit cooperant;
  2. baschetul la copii si juniori încearca sa educe viitorii antrenori, arbitrii, conducatori, parinti, jurnalisti, spectatori, etc.;
  3. daca urmam un plan de munca care stimuleaza dezvoltarea jucatorilor (fizica, tehnica si psihologica), vor fi mai multi jucatori care ar putea deveni jucatori de elita, si mai putini din cei ce renunta;
  4. jucatorii de elita nu sunt niste supravietuitori, ci jucatori mai bine pregatiti în toate aspectele umane si atletice.

În general este important sa nu grabim lucrurile, sa lasam jucatorii tineri sa-si urmeze propria cale, canalizând formarea lor sportiva progresiva.

ECHIPELE DE MINIBASCHET

Antrenorul trebuie sa înteleaga ca unii copii cresc mai repede decât ceilalti si ca trebuie sa se adapteze la aceste circumstante:

  • antrenorul trebuie sa urmeze un plan general de munca cu toti copii dintr-o echipa, dar ei trebuie sa respecte individualitatea fiecaruia, ajutând pe fiecare din ei sa-si dezvolte talentele;
  • la aceasta vârsta perfectionarea elementelor tehnice nu este asa importanta, e destul sa cunoasca bazele si sa le execute cu pricepere;
  • jucatorii trebuie sa simta nevoia sa satisfaca cerintele care apar când joaca în meci;
  • ei trebuie sa-si dezvolte initiativa de a folosi elementele fundamentale ale baschetului, chiar daca ei fac greseli;
  • ei trebuie sa aiba un numar rezonabil de experiente pozitive care îi va face pe ei sa doreasca sa practice baschetul în continuare;
  • placerea zilnica (satisfactia) si initiativa personala a jucatorilor, sunt aspecte foarte importante de care trebuie sa tina cont un antrenor de minibaschet.

ECHIPELE DE 13-14 ANI — JUNIORI III

  • antrenorul trebuie sa realizeze ca desi jucatorii arata fizic mari, ei sunt înca tineri adolescenti;
  • la aceasta vârsta ei traverseaza o perioada de mare vulnerabilitate emotionala în care ei au nevoie sa se verifice pe ei însisi (sunt înclinati sa abandoneze daca ei simt ca nu au controlul situatiilor);
  • ei practica baschetul dupa un numar de ani de minibaschet si aceasta poate sa-i faca sa simta nesiguranta si mai putin competent decât în anii trecuti;
  • antrenorul trebuie sa-i ajute sa se autoadapteze progresiv la acest nivel mai înalt de cerinte;
  • antrenorul trebuie sa-i antreneze mai mult spre dezvoltarea tehnicii fundamentale si a tacticii individuale a luarii deciziilor în situatiile de 1x1, 2x2, 3x3, etc.;
  • nu trebuie trecut de la o etapa de învatare la alta, pâna ce nu au asimilat ceea ce au învatat; ei au nevoie sa simta siguranta în executie si ca lucrurile sunt sub control; este important sa nu se limiteze jucatorii, din contra, antrenorul trebuie sa creasca posibilitatile de a obtine rezultate mai bune în viitor, permitând jucatorilor sa faca orice fel de sarcini (sa faca contraatac din orice pozitie, sa-i pregateasca universal, sa nu-i specializeze strict, pivotii sa stie sa dribleze si sa paseze etc.);
  • la început, jucatorii vor face multe greseli, când executa lucruri pe care nu le stapânesc bine, dar antrenorul trebuie sa încerce mai bine sa combine procedeele pe care ei le fac cu usurinta cu cele mai dificile, pentru ca jucatorii sa aiba satisfactie;
  • antrenorul trebuie sa prezinte jucatorilor multiple situatii pe care jucatorii pot sa le controleze si astfel sa dezvolte încrederea în ei.

ECHIPELE DE 15-16 ANI — CADETI

  • antrenorul trebuie sa urmeze o perspectiva generala a procesului formativ, dar si sa detaileze nevoile particulare ale fiecarui jucator (ce îi lipseste ?; ce aspecte trebuie exersate pentru ai creste resursele proprii ?);
  • antrenorul trebuie sa munceasca în plus pregatirea fizica specifica, tinând cont de caracteristicile fiecarui jucator;
  • sa dezvolte deciziile tactice individuale si sa înceapa sa lucreze aspectele de baza ale tacticii colective; sa aiba grija de jucatorii care se blocheaza, evitând ca acestia sa devina roboti;
  • antrenorul trebuie sa promoveze initiativa controlata stabilind criterii care sa le permita jucatorilor sa ia decizii si sa aprecieze meritele acelora care încearca sa faca actiuni în concordanta cu aceste criterii.

ECHIPELE DE 17-18 ANI — JUNIORI I

  • primeaza lucrul individualizat care sa rezolve deficientele semnificative personale, în acelasi timp;
  • antrenorul dezvolta deciziile tactice mai complexe;
  • antrenorul trebuie sa creasca nivelul cerintelor, deoarece este stagiu la care ei pot vedea care jucatori pot deveni jucatori de elita,
  • antrenamentele trebuie sa ofere stresul situatiilor de joc care vor pregati jucatorii sa reactioneze corect în cele mai variate si dificile situatii din timpul jocurilor;
  • jucatorii trebuie sa învete sa foloseasca resursele lor în cel mai profitabil mod, luând în considerare si circumstantele care nu erau importante în procesul formativ din anii trecuti (scorul, timpul ramas pâna la final etc.);
  • o parte din jocurile sezonului trebuie jucate cu intentia exclusiva de a le câstiga asa ca jucatorii sa învete cum sa concureze sub o astfel de presiune ;

COMENTARII

  • antrenorul nu trebuie sa ignore cazul particular al jucatorilor înalti. Multi dintre ei nu pot urma acelasi proces ca restul coechipierilor si din acest motiv poate fi necesar sa se elaboreze un plan de lucru care sa se potriveasca particularitatilor lor;
  • este important ca în fiecare tara sa se formeze un grup de lucru care sa decida procesul formativ (programe) pe care trebuie sa-l urmeze copiii si juniorii, fixând obiective si continutul pe categorii de vârsta.

1.7. STILUL DE MUNCA AL ANTRENORILOR

Trebuie adoptat circumstantelor din fiecare caz. Cel mai mare pericol este ca antrenorul sa lucreze cu copiii încercând sa imite antrenorii echipelor profesioniste, fapt ce ar putea fi periculos pentru dezvoltarea copiilor. Cel mai bun antrenor nu este acela care imita marii antrenori, ci acela care se adapteaza caracteristicilor grupei lui (vârsta, sex, categorie, abilitatile lor, obiectivelor categoriei). A fi antrenor la vârstele mici este o mare responsabilitate. Antrenoratul nu este un joc în care antrenorul poate folosi jucatorii lui pentru a-si satisface propriul "ego". Jucatorii sunt copii cu vise, interese, probleme, placeri, nevoi si emotii. Ei se pun sau sunt pusi (încredintati) în mâinile antrenorilor pentru a fi pregatiti într-un mod corect. Chiar daca antrenorilor nu le place asta, responsabilitatea lor înseamna mult mai mult decât obtinerea rezultatelor sportive. Prin comportamentul lui, antrenorul poate influenta benefic sau malefic vietile jucatorilor, care depind de deciziile si actiunile lor.

Responsabilitatea antrenorului cere sa urmareasca urmatoarele:

  • nici un act capricios;
  • gândeste cu grija acele decizii care afecteaza jucatorii;
  • trateaza jucatorii cu demnitate si respect;
  • sa ceara de la jucatori efort si eficienta, permitându-le sa raspunda satisfacator la cerintele jocului;
  • sa furnizeze jucatorilor feed-back-ul potrivit;
  • sa traga o linie între actiunile jucatorilor si rezultatele lor;
  • sa sprijine jucatorii în concordanta cu eforturile si procesul lor, independent de rezultatele pe care ei le obtin în joc;
  • tot timpul sa diferentieze eficienta si performantele jucatorilor de valoarea lor ca oameni.

Debarasându-se de mentalitatea paguboasa de a câstiga cu orice pret un joc sau un campionat, antrenorul trebuie sa accepte responsabilitatea de mare relevanta: educarea jucatorilor lor în fiecare aspect, influentând traiectoria vietii lor într-un mod pozitiv.

Cei care angajeaza antrenori pentru a lucra cu copiii, trebuie sa aprecieze aceste calitati mai mult decât cunostintele tehnice.

Test exercitiu 3

 
Adevarat
Fals
1. Atingerea unor obiective atractive este o experienta pozitiva care trebuie sa predomine în activitatea tinerilor jucatori.    
2. Jucatorii trebuie sa stie cum sa se controleze; daca nu înving de data acestora ei o vor face alta data.    
3. A juca cu placere este o experienta pozitiva de care trebuie tinut cont numai la minibaschet.    
4. Tinerii jucatori trebuie sa se specializeze cât mai devreme posibil pentru a deveni jucatori de elita.    
5. Munca antrenorului de copii trebuie sa imite pe aceea a antrenorilor echipelor profesioniste, deoarece ei sunt cei mai buni antrenori.    
6. La echipele de copii este important ca antrenorii sa provoace multe situatii de "control".    
7. Antrenorul de copii trebuie sa trateze toti jucatorii cu demnitate si respect.    
8. Antrenorul este un tehnician în baschet si telul lui este numai sa-i pregateasca pentru baschet, deoarece profesorii si parintii au avut grija deja de educatia jucatorilor.

   

 

 

 

© 2012 - 2024 Dan Calancea | Un proiect MediaMind