DanCalancea

Toata lumea trebuie sa viseze. Nu conteaza ce vise ai, dar viseaza la ceva maret. Doreste-ti ceva. Nu lasa viata sa treaca pe langa tine. Nu ramane retras intr-un colt. Nu fi un individ oarecare, ce merge pe strada fara tinta. Incearca sa ajungi la raftul de sus. Exista doua cai pe care poti merge in viata. Una este cea a vulturilor din munti. Cealalta este la nivelul picioarelor tale; esti atat de mic!

Majoritatea celor din profesia noastra le e teama ca ar putea gresi. Pot intelege asta. Oricine poate gresi, aproape tot timpul. Dar nu poti astepta pana la al cincilea time-out ca sa faci o corectie. Pur si simplu nu trebuie sa astepti. Nu-ti fie frica sa gresesti. Nu esti un director care poate postdata o nota oficiala. Ceea ce faci ca antrenor este la vedere. Nu exista echitate in profesia asta. Trebuie sa accepti asta. Este un tip de presiune foarte, foarte barbateasca. Cand castigi un meci ai parte de echitate timp de o zi. Ai o zi de gratie;nu o lasa sa treaca pe langa tine.

Nu-ti fie frica de esec. Nu sta in apa mica. Profita de reflux si du-te in larg. Nu e nici o problema daca te duci si te intorci fara nici un peste. Singura rusine in viata este sa nu incerci sa faci ceva. Daca te duci pe mare si nu prinzi peste, ce importanta are? Dar trebuie sa te duci.

Toti vom abandona profesia la un moment dat. Va veni clipa in care va trebui sa ne luam ramas bun, usor-usor, de la activitatea de antrenor. Sa ne bucuram de ea cat timp o practicam. Faceti ceea ce credeti ca e bine. Nu incercati sa faceti pe placul celor din conducere. Ei te vor parasi daca asa trebuie. Loialitatea voastra trebuie sa fie fata de familie in primul rand, fata de jucatorii vostri in al doilea rand si fata de clubul vostru in al treilea rand.

© 2012 Dan Calancea | Un proiect MediaMind